Atenție la… boxeri!

  1. boxer1: „sportiv” și boxer2: „câine” – relație de omonimie?

În limba română, cuvântul boxer poate să desemneze „un sportiv care practică boxul; pugilist” sau „un câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată” (DEX). Vorbim, deci, de două omonime, ambele noțiuni având forma de masculin, plural boxeri (cf. DOOM, s.v. boxer1 și boxer2). Dar sunt, într-adevăr, boxer1 și boxer2 omonime?

În ramura lexicologiei, „sunt numite omonime [s.a.] cuvintele care îndeplinesc, concomitent, două condiții: 1) au forme identice și sensuri nu numai diferite, ci și nerelaționate genetic, adică termeni care nu au în comun nicio trăsătură semantică (sem); 2) au etimoane diferite” (Zugun, 248). Așadar, două cuvinte diferite ca înțeles și ca origine, care, „în urma acțiunii legilor fonetice, au ajuns să aibă un înveliș sonor identic” (Băcilă, 20), sunt omonime. Pe scurt, după definiția de clasa a V-a, omonimele sunt cuvinte diferite, însă cu aceeași formă și cu același înveliș sonor, dar cu înțelesuri diferite (și cu origini diferite, aș adăuga eu acum, după ani). Omonimele trebuie să fie, în același timp, și omografe (cuvinte diferite care se scriu la fel, deși au o pronunție diferită), dar și omofone (cuvinte cu o pronunție identică, dar cu o grafie diferită).

„De altfel, identitatea formală perfectă (omofonia și omografia [s.a.]) este cea care caracterizează omonimia ca sursă de ambiguitate, cu consecințe în practica limbii” (Băcilă, 24).

În DOOM2, boxer2 are notat, înaintea sa, semnul „*”, ceea ce indică faptul că acest cuvânt este recent introdus în dicționar, adică la prima ediție a DOOM, acesta nu apărea înregistrat. Deci boxer2 „un câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată” are, în limba română, după cum e și firesc să credem, o existență posterioară cuvântului cu formă similară, boxer1 „un sportiv care practică boxul; pugilist”. De altfel, originile diferite ale cuvintelor o confirmă: boxer1 provine din fr. boxeur, pe când boxer2 provine din engl. boxer.

Mai mult decât atât, deși se aseamănă foarte mult ca formă, în sensul că se scriu la fel (sunt omografe), boxer1 și boxer2 au o pronunție diferită (nu sunt, așadar, și omofone). Cuvântul boxer1 are accentul pe ultima silabă (boxér), pe când boxer2 e accentuat pe prima silabă: bóxer.

Conform primei definiții enunțate mai sus, boxer1 și boxer2 îndeplinesc, aparent, ambele criterii pentru stabilirea omonimiei (au forme identice și sensuri diferite, nerelaționate genetic, și au etimoane diferite). Și totuși, depinde ce înțelegem prin forme identice – nu e oare desemnat, prin această sintagmă, și învelișul sonor comun? Căci, dacă analizăm din acest punct de vedere, cele două cuvinte (boxer1 și boxer2) au, într-adevăr, un înveliș sonor apropiat, însă nu identic. Așadar, cele două cuvinte, neavând o pronunție identică (deci corp sonor identic), nu (mai) pot fi considerate omonime. Sunt, din acest punct de vedere, cel mult omografe, nu și omofone.

  1. Există totuși un omonim pentru boxer2?

În ultima vreme, în limba română, foarte des, sub forma bóxer2, mai circulă un cuvânt – împrumut tot din engleză, având sensul de „piesă de lenjerie intimă, similară chilotului” (cf. DCR3, s.v. boxer, p. 105).

„La aniversarea de un an al brandului, Ronaldo a primit un tort inedit, în formă de boxeri, iar pe contul personal de instagram, fotbalistul lui Real Madrid apare când gustă din acest tort.” (PS)

„Alotti Shop este singurul magazin de cadouri personalizate din Baia Mare care vă oferă posibilitatea de personaliza boxeri, direct din stoc […].” (Al.)

„Lenjerie pentru fetele și femeile sportive? Boxerii sunt răspunsul. Sunt distractivi și confortabili în mod deosebit.” (As.)

Reprezintă acest lexem, într-adevăr, perechea omonimică a cuvântului boxer2 „un câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată”? Se pare că da. Atât bóxer: „câine”, cât și bóxer: „chilot”, au grafie și pronunție identică (sunt omografe + omofone = omonime), au sensuri complet diferite și, se pare, și etimoane diferite: bóxer: „câine” < engl. boxer și bóxer: „chilot” < engl. boxer shorts. Aparțin aceleiași categorii gramaticale (substantiv masculin), cu mențiunea că bóxer: „chiloți” se folosește, în limba română, numai la forma de plural: boxeri, chiar dacă în DCR3 apare înregistrat, drept cuvânt-titlu, cu forma de singular. Astfel, bóxer: „câine” și bóxer: „chilot” sunt omonime perfecte. Vorbim, așadar, în limba română actuală, de un al treilea omograf cu forma boxer, omonim total doar cu boxer2 (boxer3 „chilot”).

  1. Câteva probleme de cultivarea limbii cu privire la cuvântul boxer în limba română

E interesant că boxer3 „chilot”, deși aparține aceleiași clase semantice ca boxer1 „sportiv”, provenind din engl. boxer shorts „piesă de lenjerie intimă pentru bărbați, asemănătoare șortului purtat de sportivii care practică boxul”, nu prezintă o pronunție similară cuvântului boxer1, cu accent pe ultima silabă (boxér). Acest lucru se poate explica totuși prin faptul că, în limba română, boxer1 a pătruns pe filieră franceză (la rândul său, franceza împrumutând, cel mai probabil, cuvântul din engleză – engl. boxer), având astfel o pronunție mai apropiată de pronunția franțuzească. De aici, și tendința vorbitorilor de a pronunța, în mod greșit, cuvântul boxér1 mult mai apropiat de pronunția etimonului franțuzesc: [bokseúr]; [boksɶr].

Ortoepia lui boxér1 românesc este simplă, urmând principiul fonetic obișnuit al limbii române: [boksér], cu accent pe ultima silabă, motiv pentru care nici nu este considerat omonim cu bóxer2 și bóxer3. Dacă ar fi avut drept etimon cuvântul engl. boxer, lucrurile ar fi stat cu totul altfel și toate cele trei cuvinte discutate mai sus ar fi fost astăzi omonime.

Întrucât și în România tot mai multe persoane de sex feminin au început să practice boxul (sport, prin definiție, destinat bărbaților), au apărut și forme lexicale care să desemneze femeile care practică acest sport: boxeriță (sub forma unui derivat diminutival – cf. DCR3, s.v. boxeriță, p. 105) și chiar boxeră[1] (derivat cu sufix moțional – cf. DCR3, s.v. boxeră, p. 105), evitându-se astfel desemnarea prin sintagma femeie boxer. În dicționarele normative (DOOM2, DIN), aceste forme nu sunt însă înregistrate.

„Steluța Duță, la al 3-lea ei titlu continental, a dominat lupta cu Asenova, o boxeriță cu alonjă net superioară, care a încercat s-o țină la distanță pe româncă și să puncteze cu croșee largi.” (RL)

Boxera Steluța Duță a dus numele țării noastre pe cele mai înalte culmi, chiar dacă în sufletul ei a ascuns o dramă sfâșietoare.” (A)

Sigle:

DCR3 – Florica Dimitrescu, Alexandru Ciolan, Coman Lupu (coordonatori), Dicționar de cuvinte recente, ediția a III-a, [București], Editura Logos, 2013.

DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută și adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.

DIN – Ioana Vintilă-Rădulescu, Dicționar normativ al limbii române ortografic, ortoepic, morfologic și practic, București, Editura Corint, 2009.

DOOM2 – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

Bibliografie:

Băcilă, Florina-Maria, Omonimia în limba română – privire monografică, [Timișoara], Editura Excelsior Art, 2007.

Zugun, Petru, Lexicologia limbii române. Prelegeri, Iași, Editura Tehnopress, 2000.

Surse:

A = www.antidotul.ro

Al. = alotti.com

As. = www.astratex.ro

PS = www.prosport.ro

RL = www.romanialibera.ro

[1] Ibidem, s.v. boxeră, p. 105.

 Articol publicat în revista „Dacia literară”, nr. 2 (137)/vară 2015, p. 189-191.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *