Ce mai e în trend?

Dacă admitem faptul că limba trebuie se schimbe nu înseamnă că acceptăm toate schimbările. Considerăm, aşadar, că a da unui discurs un caracter voit neologic sau a acorda unor cuvinte calitatea de a fi omniprezente şi omnipuntitledotente (de exemplu: vis cool, cană cool, freză cool, persoană cool, citat cool, font cool etc.) nu este decât o dovadă de „originalitate” artificială. Un argument în favoarea caracterului permisiv al normei lingvistice este pluralitatea răspunsurilor la întrebarea: Ce termeni acceptăm, ce termeni adoptăm şi ce termeni adaptăm? Formularea unui răspuns se învârtește în jurul acceptării sau respingerii unor termeni precum posibil, tolerat, acceptat, oficial.

Canalizând discuţia spre un caz particular, ne vom îndrepta atenţia asupra cuvintelor: trend, bomber, top, pulover, sveter, trenci, pentru a arăta că „limba română este dinamică şi deschisă schimbărilor, ceea ce implică (…) o mobilitate mare a vocabularului [subl. aut.]” [Bidu-Vrănceanu (coord.):7]. Dintre factorii care contribuie la alimentarea caracterului dinamic al lexicului reţinem: „introducerea unor cuvinte noi [subl. aut.] [şi – n.n. E. C.] dezvoltarea unor sensuri necunoscute [subl. aut.] înainte” (Ibidem).

De multe ori, asistăm obiectiv la formulări de tipul: Un sfârșit de săptămână plăcut!; Caut un loc de muncă cu jumătate de normă., poate din dorința de a păstra trecutul în prezent, de dragul unei nostalgii calde și născătoare de… nimic. Desigur că nu trebuie să vorbim engleză într-un background cultural profund românesc, așteptând un feedback pozitiv, dar parcă nici fundal cultural nu sună bine; să nu mai vorbim de un context în care așteptăm conexiuni inverse.

Lumea modei este, prin ea însăși, un sistem deschis, atât de deschis încât devine, uneori, închis, termenii preluați și retrimiși publicului nespecialist fiind, nu de puține ori, eclectici, netransparenți, un fel de dead-end la nivel lingvistic și comunicațional. Tocmai de aceea, considerăm necesară lămurirea unor astfel de dulcegării, luate cu împrumut, ale societății actuale.

Dacă vorbim/citim/scriem despre modă, inevitabil facem cunoștință cu întrebarea: Ce e în trend? Desigur că nu e interesant să știm ce se poartă sau ce mai e nou; e desuet/perimat/vidat de modernism și de fashion, pur și simplu nu e în… trend. Învelișul sonor trădează fără prea multe semne de neliniște originea cuvântului: engleză, sinonim cu tendință. Cât despre vechimea acestuia în limbă, e bine să reținem că a fost înregistrat înainte ca preocuparea pentru look să fie vreun fenomen generalizat. Termen economic inițial, a fost articol de dicționar încă din anul 1986 (www.dexonline.ro, s.v. trend). Prin urmare, nici el nu mai e atât de în tendințe, deși continuă să atragă atenția. Finalul cuvântului nu prezintă diferențe între scriere și pronunțare, articolul și desinența de plural atașându-se bazei: trendul, pl. trenduri. Cu toate acestea, cratima plasată conștiincios continuă să-l plaseze în rândul cuvintelor străine, de neatins cu morfeme românești: „Trend-ul ciudat adoptat de atleţii de la Olimpiada de la Rio” (www.csid.ro); „Nu sunt la curent cu ultimele trend-uri în politică.” (www.adevarul.ro).

Dacă lexemul trend pare transparent semantic vorbind (să sperăm că, în viitor, și la nivel de grafie), nu același lucru se poate spune despre cuvântul bomber: „Bomberul satinat este ideal pentru serile reci de la malul mării.” (www.andreearaicu.ro). Dacă nu am fi făcut asocierea în chip naiv cu bombă, bombeu, bombat, cu siguranță ar fi fost greu de tradus ce fel (de jachetă) este. Nefiind prezent în dicționare, confirmarea a venit via… imagini. Prin urmare, putem spune că acest năstrușnic englezism ascunde o astfel de realitate: un tip de jachetă, subțire, depășind puțin linia taliei, finalizat printr-o bandă elastică, de dimensiuni fluctuante. În final, asocierea cu ceea ce deja știam nu a făcut decât să ne înscrie în rândul celor care nu resping intruziunile străine, prin simplul argument că există și la noi un cuvânt potrivit. În acest caz, jacheta nu e tocmai suficientă.

Desigur că pe sub un bomber purtăm un top; care nu-i nici tricou, nici maiou! Dicționarele nu ne ajută prea mult nici aici, însă asocierea cu un cuvânt existent deja (top „parte superioară” – www.dexonline.ro, s.v., NODEX) face ca lucrurile să nu fie chiar atât de noi pe cerul cuvintelor potrivite. Și în această situație, e important să atragem atenția asupra grafiei: topul, topuri, și nu *top-ul, *top-uri.

De la serile de vară, trecem la zilele de toamnă când purtăm, inevitabil, pulover, sveter, trenci. Pe cât de discutabilă e modalitatea de pronunțare, pe atât de problematică e transpunerea pe hârtie, mai ales că dicționarele nu prea se pun de acord în privința trendului (DEX: pulover/pulovăr; DN, DOOM2: pulover, pl. pulovere). Fiind vorba de interesul pentru formă, DOOM2 e cel care stabilește direcția într-ale scrisului, fără a oferi însă lămuriri asupra pronunțării. Urmărindu-i statutul în mediul online, nu putem să nu observăm preocuparea pentru eliminarea unor variante precum: plover, plovăr etc.: Cum este corect – plover, plovăr, pulovăr sau pulover? (www.avantulliber.ro); pulovăr | Ştii să scrii? (www.scri.ro); Cum este corect – plover, plovăr, pulovăr sau pulover? (www.destepti.ro).

Rămânând în sfera tricotajelor, sinonim cu pulover este cuvântul sveter, pl. svetere. Nici în această situație nu vorbim de variante corecte, folosirea svetărului fiind nepotrivită oricărei combinații vestimentare și lingvistice.  

Cum mereu poate fi găsită calea ușoară, există varianta flanel, pe care am îndrăzni să o percepem ca fiind dialectală sau având un aer ușor desuet – argument în acest sens fiind absența din DOOM2.

Din dorința de a încheia articolul la toți nasturii, considerăm un must-have oprirea asupra trenciului. E evident că balonzaidul a ieșit, dacă nu din modă, măcar din uz. Deși DOOM2 îi alocă un articol de dicționar, paginile dedicate modei nu sunt preocupate de diacronie, ci de sincronizarea cu spiritul vestic. Cu toate acestea, rămân în desuetudine, păstrând cratima între baza englezească, (ne)adaptată, și articolul autohton: „Trench-ul, must-have-ul toamnei” (www.unica.ro), „7 moduri neconvenţionale de a purta trench-ul toamna asta” (www.one.ro); „Cum purtam trench-ul de vară” (www.fashiondays.ro); „Trenci-ul clasic” (www.andreearaicu.ro); „Trenci-ul este formula magică.” (www.femei-elegante.ro)

Scriem după cum spunem: trenci (www.dexonline.ro, s.v., DOOM2), îl articulăm precum orice alt cuvânt de-al nostru încadrat neutrelor: trenciul (v. taxiul, meciul) și îl numărăm prin adăugarea desinenței –uri: trenciuri.

În concluzie, ne declarăm adepţi ai împrumuturilor, întrucât acestea sunt în acord cu realitatea extralingvistică, dar suntem refractari în a accepta termeni a căror prezenţă în limbă se justifică exclusiv datorită uzului. Trebuie să fim selectivi, operând cu nuanţe semantice: a adapta – a adopta – a accepta și să acordăm atenție suficientă și vechiului, și noului, fără a uita de răsfoitul paginilor de dicționar, fie ele (și) online.

Bibliografie

Bidu-Vrănceanu, Angela (coord.), Lexic comun, lexic specializat, [Bucureşti], Editura Universităţii din Bucureşti, 2000.

***, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

Articolul integral va fi publicat în revista „Dacia literară”.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *