Conjuncţia

De specificat în analiza gramaticală:

  1. felul după formă: simplă/compusă/locuţiune conjuncţională;
  2. felul după relaţia pe care o stabileşte: conjuncţie coordonatoare (copulativă, adversativă, disjunctivă, concluzivă)/conjuncţie subordonatoare (universală: că, să, ca (…) să, dacă, de; specializată).

Definiţie: Este partea de vorbire neflexibilă cu rol de CONECTOR (instrument gramatical de legătură) atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.

Din clasa conectorilor mai fac parte: pronumele relative, prepoziţiile, adverbele relative.

Prep. marchează numai rel. de SUBORDONARE între 2 componente ale aceleiaşi prop.

Adverbele relative sunt elemente de relaţie la nivelul frazei, dar totodată au şi f.s.

Merg1/ cu cine vreau.2/ – elem. de leg.: PRON. RELATIV (nu prepoziţia!)

Am alergat până acolo. (până = prep.) / Am alergat1/ până am obosit.2/ (până = conj.)

Ştiu1/ cum se face o prăjitură. 2/(cum = adv. rel.) / Cum nu s-a pregătit,1/ a luat notă mică.2/ (cum = conj.)

În prop.: – stabileşte rel. de COORDONARE:

§         între părţi de prop. de ACELAŞI fel (sb., n.p., atr., c.d., c.i. – exc.! PRED.)

§         între părţi de prop. de feluri DIFERITE dacă au acelaşi elem. regent: Vin cu tine oricând şi oriunde.; Oricine şi de oriunde poate observa fenomenul.

În frază: – stabileşte rel. de COORDONARE:

§         între prop. pricipale: Citeşte şi scrie.

§         între prop. secundare – care au aceeaşi regentă: Citeşte/ ce vrea/ şi când vrea./

– rel. de SUBORDONARE: între o prop. SECUNDARĂ şi REGENTA ei (introduc o prop. SECUNDARĂ)

* COORDONARE MIXTĂ: – între o parte de prop. şi o prop. secundară: Plecăm la munte/ sau unde vrei tu./

 

! Unele conj. pot apărea în prop. exclamative – au funcţie stilistică: Ca să vezi ce mi-a făcut!; De-aş avea mai puţini ani!; Dacă aş fi din nou copil!; bine zici!.

 

1. Felul după formă:

  • simple (neanalizabile): că, ci, dar, de, fie, iar, însă, or, ori, sau, să, şi + căci (că+ce), dacă (de+că);
  • compuse (analizabile): deşi, fiindcă, încât, întrucât; ca să, ca…să;
  • loc. conj.: – au în structura lor o conjuncţie simplă sau un cuv. cu rol de conj.: cu toate că, în caz că, din cauză că, din pricină că, pentru că, pentru ca să, în loc să, odată ce, din moment ce, până ce.

*NU SUNT LOC.: pentru motivul că, sub pretextul că, cu condiţia să, datorită faptului că.

2. Felul după relaţia pe care o stabileşte:

  • coordonatoare: –        COPULATIVE: şi, nici.

–                ADVERSATIVE: dar, iar, însă, ci, or.

–                DISJUNCTIVE: fie, ori, sau, ba (Ba plânge, ba râde.)

–                CONCLUZIVE: deci, aşadar, vasăzică, carevasăzică, aşa că, în concluzie, în consecinţă.

  • subordonatoare:

–          UNIVERSALE (NESPECIALIZATE): CĂ, SĂ, CA(…)SĂ, DACĂ, DE.

–          SPECIALIZATE – introduc un singur tip de subordonată: căci, deoarece, fiindcă, întrucât (CZ), deşi (CV), încât (CST)

N.B. „OR” nu e totuna cu „ORI”. Fiecare îşi are sinonimul său. Contextul său!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *