De la „nou” și „proaspăt”, la „putred” și „mort”

acordulCând greșeala are argumente…

Existența în frază a unui adjectiv sau a unui participiu acordat (la plural) atrage după sine „adjectivarea” adverbului precedent şi acordarea lui în gen şi număr cu cel dintâi, fapt cu o oarecare logică, dar greșit. Desigur că acordul în număr şi în gen poate apărea şi în urma asocierii lui greșite cu un substantiv/pronume vecin.

Cu precădere în discursurile orale, dar şi în presa scrisă, se întâlnesc formulări de tipul: „studii riguroase ştiinţifice” (frf.cncsis.ro/documente_2006/634Raport_de_Cercetare.doc); Fac destui de mulţi bani.; Din câte suntem informaţi, (…); modele noi apărute; copii noi-născuţi (sau noi-născuţii); tineri proaspeţi căsătoriţi; liberi-cugetători; „Spectatorii, destul de puţini numeroşi (…)” (www.teatrul.ro/main/critica/Files/Nottara – Variatiuni (Pora).htm); Au sosit atâţi de mulţi oameni.

Să luăm două dintre situațiile de mai sus. Corect este modele nou apărute, iar explicația este următoarea: „Transformarea adjectivului nou în adverb (…) nu este rezultatul unei inițiative interne. Sintagma este calchiată după model franţuzesc, iar deschizător de drum a fost probabil nou născut [sic!] (nouveau-né), urmat de alte participii (…): nou apărut, nou înființat, nou venit, dar şi nou numit, nou promovat” (Gruiţă: 161).

Înţelesul lui nou-născut (pl. noi-născuți) este „copii de curând/recent născuţi”. Așadar, „valoarea de adverb a elementului noi, şi deci acordul lui nejustificat cu substantivul «copii», reiese clar dacă (…) îl înlocuim cu un alt adverb, de pildă: recent. Vom spune în acest caz «copii recent născuţi» sau «recent născuţii» şi nu «copii recenţi născuţi» sau «recenţii născuţi»” (Craşoveanu, Florea: 11).

În toate aceste contexte, cuvintele evidențiate au valoare de adverbe, deci intră în categoria părţilor de vorbire lipsite de flexiune, deci a părţilor de vorbire care nu suferă modificări formale pentru a exprima categorii gramaticale. După cum se poate observa şi în exemplele de mai sus, „structura adverb + participiu (…) este extrem de productivă în româna actuală. (…) Adverbele preferate pentru acest «parteneriat» sunt: mult, bine, rău, nou, aşa, gata” (Gruiţă: 157-158).

Când greșeala nu-i greșeală…

Spre deosebire de îmbinările alcătuite dintr-un adverb (invariabil) şi un adjectiv (provenit din participiu), unele îmbinări cu structura adjectiv + adjectiv au flexiune la ambele componente. Prin urmare, se spune corect: băiat nou-născut, copilă nou-născută, băieţi nou-născuţi, copile nou-născute, dar pantof nou-nouţ, rochie nouă-nouţă, pantofi noi-nouţi, rochii noi-nouţe. Așadar, în această situație, fenomenul numit acord nu este greșit aplicat, ci se impune.

Este esențial de spus că adjectivul compus nou-nouţ, aparţinând registrului familiar, nu trebuie integrat în seria unor îmbinări precum: literar-artistic, instructiv-educativ, cu flexiune numai la ultimul component. Totuși, remarcăm faptul că în DOOM2, în capitolul Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române (p. LXV), nou-nouţ este dat ca exemplu pentru adjective compuse nesudate cu structura „adjectiv + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component”, alături de bun-platnic, instructiv-educativ, literar-artistic, marxist-leninist, rău-platnic. În corpus însă adjectivul este dat cu următoarele forme: m. pl. noi-nouţi; f. sg. nouă-nouţă, f. pl. noi-nouţe, fapt care ne îndreptăţeşte să-l considerăm adjectiv cu flexiune la ambele componente. (În ***, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 1982, nou-nouţ este flexionat în acelaşi mod, ambele componente adjectivale fiind variabile. Vezi, de asemenea, Beatrice Kiseleff, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie al limbii române, Oradea, Editura Elis, 2000, s.v. nou-nouţ. În ***, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1995, acest cuvânt nu este glosat.). Aparent cu o structură asemănătoare, nou-nouţ se diferenţiază de îmbinările respective, particularitatea sa constând în reluarea adjectivului sub formă diminutivală, pentru a accentua ideea de noutate. Din punct de vedere semantic, adjectivul în cauză poate fi echivalat cu un superlativ: foarte nou, tare nou. Prin urmare nou-nouţ poate fi privit ca o formă de superlativ, comparabilă cu structurile: înaltă, înaltă; frumoasă, frumoasă – mijloace expresive de exprimare a superlativului – în care se observă: procedeul repetiţiei şi marcarea flexiunii la ambele componente: Era o frumoasă, frumoasă doamnă.; Am probleme mari, mari.

De la cuvinte, la expresii

Dacă nou-născut și celelalte cuvinte discutate anterior pot fi găsite rapid în dicționar, nu la fel se întâmplă cu mort de beat. Găsim, totuși, în dicționarul explicativ, o expresie sinonimă: beat mort. Să fie ea din aceeași categorie cu îndrăgostit lulea, beat turtă, răcit cobză, prost bâtă, deștept foc, sănătos tun, adormit buștean, gol pușcă, singur cuc, situație în care plural nu ridică probleme: îndrăgostiți lulea, beți turtă, răciți cobză etc.? Aici cuvintele lulea, turtă, cobză sunt adverbe (provenite din substantive), procesul de adverbializare fiind complet, iar construcția – fixă (Vezi Gramatica limbii române: 604). Mort de beat nu are însă același comportament. În primul rând, observăm diferența de structură: adjectiv + adverb în îndrăgostit lulea, beat turtă, răcit cobză etc., respectiv adjectiv + adjectiv (diferit de substantivul bețiv) în situația mort de beat. Mai mult, prezența prepoziției de poate crea analogia cu expresiile: mort de oboseală/de foame/de sete, nebun de legat, putred de bogat. Astfel, pluralul ar fi Ei sunt morți de beți., după modelul Ea e moartă de oboseală/de foame/de sete., Ei sunt nebuni de legat., Ei sunt putrezi de bogați. Da, considerăm că forma de plural este cea acordată. În sprijinul afirmației – expresia ceva e putred la mijloc (/în Danemarca), dar și sensul figurat al lui putred „decăzut moralicește, dăunător societății, corupt” (www.dexonline.ro). De asemenea, gândul la putred de copt ne determină să spunem că avem de-a face cu o structură adjectiv + adjectiv: Piersica e putredă de coaptă (ce e). În situația beat mort – construcție eliptică – asocierea cu un pronume/substantiv la plural se face așa: Ei sunt beți morți. (Ei sunt așa de beți încât par morți) În plus, în italiană, cea mai asemănătoare românei dintre limbile romanice, i plurali sono “ubriachi fradici”, ricchi sfondati”, structura fiind tot adjectiv + adjectiv.

În cazul lui fier de călcat, problema apare la primul component, întrebarea de la care pornim fiind Care e pluralul lui fier? Fiind un obiect, este inclus în categoria substantivelor neutre – cuvinte care pot avea la plural desinențele ­-e sau uri. Lămuritor este însă DEX-ul, care restrânge sfera posibilităților, indicând ca fiind corectă o singură formă de plural – fiare – pentru toate sensurile. Prin urmare, în ciuda dubiului care se poate instala, răspunsul e unic și sigur – fiare de călcat.

În concluzie, cam tot ce e dificil este, în final, simplu; sau, dacă nu e simplu, e explicabil!

Bibliografie

Craşoveanu, D., Florea, Raluca Arianna, Aspecte ale cultivării limbii române, Timişoara, Editura Mirton, 2002.

***, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 1982.

***, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

Gruiţă, G., Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul, Piteşti, Editura Paralela 45, 2006.

***, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1995.

Kiseleff, Beatrice, Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie al limbii române, Oradea, Editura Elis, 2000.

Articol publicat în „Dacia literară”, nr. 1 (140)/primăvară 2016, p. 188-191, cu titlul DIN DILEMELE UZULUI. PLURALE PROBLEMATICE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *