L’usage oblige

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucişarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida. 1

E evident faptul că termenul are două înţelesuri (cifrele fiind lămuritoare în acest sens). Nu vom irosi cuvintele pentru a explica fenomenul numit cuvânt polisemantic, întrucât ele ne sunt necesare într-un alt soi de demers:

de a arăta că formele hibride precum vroiam sunt alcătuite din elemente disparate, deci lipsite de armonie şi, insistând, neconforme cu normele limbii române actuale

(pe scurt: GREŞITE).

Dacă în alte ştiinţe încrucişarea a două elemente diferite duce la formarea unor elemente noi şi, prin urmare, are conotaţie pozitivă, în ştiinţa limbii, fenomenul hibridizării duce la apariţia unor forme cu influenţă negativă asupra evoluţiei (limbii).

Revenind la limbajul ştiinţific (lingvistic)…

A nu se confunda verbele: A VREA şi A VOI!

A nu se confunda nici formele paradigmatice ale celor două elemente distincte:

A VREA

Imperfect, pers. 1, nr. singular: vream 2

A VOI

Imperfect, pers. 1, nr. singular: voiam 3!

A nu se hibridiza cele două forme ale celor două verbe.

Hibridul vroiam constituie o greşeală şi trebuie tratată/taxată ca atare! …până la înregistrarea (în dicţionarele ortografice!) a verbului *a vroi .

 

 


  1. http://dexonline.ro/definitie/hibrid; sursa: DEX ’98.
  2. Vezi DOOM2, s.v. vrea
  3. Vezi ibidem, s.v. voi

One thought on “L’usage oblige

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *