fbpx

Accentul… pe accent

ACCENTUL TONIC 1

Accentul - dexonline.ro

1.      În limba română, accentul este liber: el nu are un loc fix, ci poate sta:

pe ultima silabă a cuvântului: butic, doctorand;

pe penultima silabă: Timişoara;

pe antepenultima silabă: repede, butelie.

→ accentul poate diferenţia cuvinte (companie „unitate militară” – companie „tovărăşie; societate”) sau forme gramaticale (ind. prez. pers. a III-a: cântă – perf. simplu pers. a III-a: cântă).

2.      -a final este:

accentuat în unele forme verbale (infinitiv + imperfect pers. a III-a sg.: mânca, tremura); în unele subst. f. neartic. terminate în -a/-ea (musaca, sofa, cafea) şi în unele adjective împrumutate: grena, lila;

neaccentuat când este art. hotărât (musacaua, sofaua, casa) şi în unele împrumuturi (tibia, widia);

-i şi –u finali sunt accentuaţi în unele împrumuturi: subst. (colibri, taxi, atu) şi adj. (kaki);

-o final este:

accentuat în unele împrumuturi: bordo, indigo, maro, halo;

neaccentuat în cuvintele: radio, zero, avocado.

3.      Subst. provenite din infinitivele lungi ale verbelor terminate în -ea au accentul pe sufix: prevedere, vedere, scădere, tăcere.

4.      Potrivit normei literare actuale, următoarele forme sunt singurele corecte: adică, aripă, avarie, caracter, călugăriţă, doctoriţă, duminică, fenomen, ianuarie, regizor, editor, sever, şervet, unic.

5.      Sunt corecte următoarele forme verbale: tăceţi, bateţi, suntem, sunteţi.

ACCENTUL GRAFIC

! În limba română, nu se notează vocalele accentuate.

Există, totuşi, situaţii în care utilizarea accentului e justificată.

  • Accentul marchează distincţia între:

1.      cuvinte care se scriu la fel: ácele – acéle; éra – erá; nódul – nodúl; tórturi – tortúri; véselă – vesélă; cópii – copíi; rói – roí; vói – voí; slcii – sălcíi (OMOGRAFE).

2.      forme gramaticale: încúie prezent – încuié perfect simplu; strígă – strig.

  • Accentul este păstrat în neologisme şi în nume proprii străine: pietà, café-concert, café-frappé, Molière, Valéry.

NOTĂ! În cazul unor nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul, fapt ce poate duce la accentuări greşite. Formele corecte sunt: Bogota [ bogota ], Panama [ panama], Peru [ peru ].


Concluzia?! …altă dată!

o epigramă, de astă dată:

„E unii” ce se dau… titraţi
Şi tot ce mişcă… ei ignoră.
Deci, în intelectuala horă,
Ei sunt de fapt… cei ignoranţi!2

 


  1. Vezi DOOM2, p. L-LII.
  2. http://www.jurnalulliterar.ro/articole/Epigrame/Galuste-comunitare/1077/83

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *