Aripă frântă de lumină

Intra lumină în biserica sufletului tău

Cu picături de ploaie aurie pe fereastră

Și-un zbor de flutur de-aripă înaltă și măiastră

Plângea căldura focului din camera albastră.

Ce-aveam noi doi pe-o lume atât de strâmtă și de vină?

Nu știu și-ac uma sting în mine flacăra senină…

25 martie 2007,

Raluca Popescu

P.S.: Am descoperit astăzi o agendă din liceu și-am dat de poezii de-adolescență și… adolescentă. Unele puerile, altele interesante. Am zis că merită publicate o parte din ele. Poezia de mai sus am compus-o când eram prin clasa a douăsprezecea. Stângăcii sunt, dar în mod sigur chiar și-un necunoscător observă cu ușurință că aveam muultă sensibilitate. Mai am și-acum, dar, evident, nu la aceleași cote.

De ce-o public? Poate de dragul acelor vremuri, poate de dragul ei. Nu prea cunosc răspunsul. Aștept păreri. Îmi place să primesc critici argumentate. Pentru că în literatură nu poți vorbi de lucruri sigure, bătute-n cuie și poți să te joci cum vrei, le numesc păreri. Vă invit să vi le exprimați. 🙂

Leg hotărârea de a publica această poezie de îndemnul pe care l-am primit ieri, la cursuri, de la o mare doamnă profesoară a literelor: „Scrieți dacă vă place! Încurajați-vă copiii și elevii să facă ceea ce le place; nu-i inhibați interzicându-le să facă ceea ce le place! Chiar dacă nu vor fi scriitori sau poeți străluciți, chiar dacă nu scriu chiar ceva extraordinar sau  chiar dacă nu vă place și exagerează, fiți în umbra lor; nu vor ajunge scriitori, dar poate vor fi oameni ai literelor sau jurnaliști. Nu contează; în mod cert, asta îi va ajuta.”

Pot spune că acest sfat l-am urmat anterior, înainte să-l primesc în mod explicit, de la vreun cadru didactic. Așa că, după vreo 4 ani și ceva (chiar mai mult, că de scris scriam din generală), pot trage concluzia. E una simplă: nu-s poetă, nici scriitoare; nu știu dacă voi fi vreodată; nu mi-o mai doresc cu ardoare, dar încă scriu și pot să mă declar „om al literelor”. Și știu că acest lucru mă va ajuta în viitor. De unde? E simplu: Cred în ceea ce fac… pentru că-mi place! 🙂