Ce (mai) faci?

Ce mai faceți? 🙂 Nu ne-am mai „vorbit” de mult. Așa că m-am gândit să revin cu un subiect potrivit cât de cât situației. 😛

Voi cum răspundeți la întrebarea Ce (mai) faci? Eu recunosc că nu o prea agreez. E o întrebare la care nu prea ai cum să răspunzi decât cu Bine. / Rău., după caz. Sau poți să spui exact ce faci în momentul respectiv ori ce-ai mai făcut în ultima vreme. Și totuși, cum ar trebui să ne adresăm din prima unor persoane cunoscute pe care le revedem după ceva timp?

Ciudat, nu? Dar de ce e ciudat?

Hai să despicăm puțin firul acestei întrebări-clișeu! 🙂

Verbul a face provine din latină (< lat. facio), unde era extrem de folosit, astfel încât a ajuns să capete multiple valențe. Din acest motiv, a căpătat statutul de verbum vicarium „verb locțiitor”, care poate înlocui orice alt verb. Se pare că această situație s-a menținut și în limbile romanice. Așa că, în limba română, de exemplu, în Dicționarul Academiei, verbul a face se întinde cu sensurile sale peste aproape douăzeci de coloane. Însă multe dintre valorile verbului a face și-au pierdut deja sensul, acesta fiind folosit în expresii arhiutilizate de vorbitori, al căror înțeles e evident, nu mai necesită interpretare și, cu atât mai puțin, centrul verbal (construit cu a face) nu mai are nevoie de vreo analiză semantică. Este cazul următoarelor întrebări și expresii, prinre care se numără și celebra și banalizata Ce (mai) faci?, cu sensul de bază „cum îți merge cu sănătatea?”:

–          Cât face? „cât costă”;

–          nu se face „nu e corect”;

–          te faci că… „te prefaci”;

–          face ca… „imită…”;

Așadar, verbul a face, ca în majoritatea limbilor romanice[1], urmând astfel modelul latin și în cazul acestui verb, s-a golit de sens.

Alte cuvinte românești care s-au golit de sens sunt:

–    lucru (< lat. „câștig”; „producere de câștig”/ „muncă”; obiectul produs”) în expresii ca:

„Un singur lucru vreau să-ți spun.” (smartwoman.hotnews.ro);

„Pera, un singur lucru care (sic!) treʼ să-l specific repede și apoi mă întorc la citit […].” (personalitatealfa.com/blog/7-trasaturi-ale-unui-om-prost-si-cum-sa-le-eviti/);

„ Un lucru cer de la tine / Şi-l doresc fierbinte.” (www.versuri.ro)

–    chestie (<lat. „întrebare”; „cercetare”; la noi, împrumutat cu sensul „problemă”), „un cuvânt mai pretențios”, care a început să fie înlocuit cu lucru:

„ Am uitat să-ți spun o chestie.” (ask.fm/Viobai/answer);

„O să-ți spun câteva chestii despre bani […].” (solvabil.hotnews.ro)

„Astea sunt chestiile pe care le aflăm […].” (tomatacuscufita.com);

„Este decizia alegerii la vot o chestie intimă sau e de preferat glăsuirea?” (cabral.ro).

Uneori, când este utilizat singur, are înțelesul de „fleacuri”:

„Prudentă din fire, putând anticipa chiar și cele mai imprevizibile incidente, femeia are tot felul de chestii care aparent nu i-ar folosi la nimic concret: o papiotă cu ață, o unghieră, o ață dentară, o ojă, o agrafă de păr din zecile uitate pe noptieră, un plasture ori alte asemenea fleacuri.” (campuscluj.ro).

–          problemă, care foarte mult timp a luat locul lui lucru și al lui chestie, fiind la fel de golit de sens în comunicare, în enunțuri precum:

Mai lasă-mă în pace cu problemele astea!

Nu cunosc problemele astea!

„În principiu, orice cuvânt trebuie să aibă un sens, altfel nu poate fi numit cuvânt, ci o înșirare de sunete neinteligibile. În unele cazuri totuși, un cuvânt ajunge să fie atât de mult folosit, în împrejurări atât de diferite, cu atâtea nuanțe, încât la un moment dat nu le mai putem define, ele înseamnă orice. Atunci de ce le mai folosim? Pentru a astupa un gol, pentru a permite îndeplinirea riturilor gramaticale, care pretend un subiect, un predicat, un complement.”[2]

Sursa bibliografică: Acad. Al. Graur, Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura enciclopedică română, 1972.

[1] În unele limbi, precum germana sau franceza, în cazul întrebării de tipul Ce (mai) faci? se folosește un alt verb locțiitor, lipsit în context de sensul inițial: „Un coleg german mi-a povestit că fiul său, de vreo 10 ani, fiind întrebat de vizitatori veniți din România was machst du, traducere literară a expresiei românești «ce faci?», a fost foarte nedumerit, deoarece, cum zicea el, «se vedea ușor că fac nimic» (în germană, ca și în franceză, în această situație se folosește alt verb locțiitor, «a merge»: wie gehtʼs, franceză comment ça va [„cum îți merge?” – t.n. R.P.])” (Al. Graur, Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura enciclopedică română, 1972, p. 28).

[2] Id., ibid., p. 28.