Chestiuni… minore legate de majoritate
În societatea românească actuală, majoritatea decide. În lingvistica românească actuală, majoritatea este interpretată, înțeleasă și, în final, decisă. Un cuvânt ca multe altele, dar care se încăpățânează în a fi nestatornic, deplasându-se de la stânga la dreapta și invers – pentru simetrie. În alți termeni – sensul dictează acordul, iar sensul e făcut de logică.
E dificil, dar dificultatea poate fi simplificată prin cunoaștere. Pe scurt, substantivul majoritate, în ipostaza de subiect, nu ridică probleme pentru cei ce acordă atenţie multiplelor sale sensuri.
Când acesta trimite spre ideea de cantitate, fiind adesea însoţit de un atribut la plural (majoritatea orfanilor), predicatul stă la plural: Majoritatea orfanilor din centrele de plasament sunt prost trataţi.
Absenţa din context a atributului care arată natura elementelor constitutive ale pluralităţii nu schimbă regula. Prin urmare, indiferent de prezenţa explicită sau implicită a atributului care lămurește pluralitatea, varianta recomandată este cea cu predicatul la plural. Apariţia predicatului la singular, prin acord strict formal, este forţată, contrazice logica mesajului (Gruiţă:173). Iată că știința iubitoare de formă – gramatica – nu e constrângătoare sau stâlcitoare de mesaje.
Acordul formal (gramatical) este singurul posibil atunci când majoritate este însă utilizat cu sensul de partea cea mai mare dintr-o mulţime, văzută ca unitate, şi este însoţit de un atribut la singular. Acest atribut este un substantiv colectiv, care indică, singur, atât pluralitatea, cât şi elementele care compun acea pluralitate (Ibidem:46-47). Enunţuri precum: „Majoritatea tineretului universitar a putut înţelege şi pătrunde tainele legionarismului.” (www.fgmanu.net) sau „Majoritatea poporului a tot încercat să schimbe ceva în ţara asta.” (www.tolo.ro) nu ridică probleme, întrucât atributul este exprimat printr-un substantiv colectiv cu formă de singular, posibilitatea asocierii acestuia cu un predicat la plural fiind exclusă. Prin urmare, indiferent dacă se interpretează substantivul majoritate sau substantivul colectiv ca fiind subiectul propoziţiei, predicatul are formă de singular.
Acordul gramatical este singurul acceptat şi în cazul utilizării substantivului majoritate cu sens generic, ca antonim al substantivului minoritate, fără determinant atributiv sau cu atribut adjectival postpus (Gruiță:47): Majoritatea a stabilit regulile, minoritatea s-a conformat.; „Majoritatea a dictat textul.” (www.revista22.ro); „Majoritatea liberală a beneficiat de «ajutorul» consilierilor PC, UDMR şi PRM, iar proiectul a trecut fără probleme.” (www.hunedoreanul.ro).
Reţinem că, în prima situaţie prezentată (majoritate exprimă ideea de cantitate, de pluralitate), substantivul în cauză, determinat de un atribut genitival, reprezentând în româna actuală un subiect slab, sărăcit din punct de vedere semantic. Astfel că acordul predicatului depinde de numărul şi de genul (uneori şi de persoana) atributului. Aceasta este consecinţa unei interpretări logico-semantice a sintagmei, în care genitivul reprezintă esenţa, întregul care se împarte. În aceste condiţii, acordul strict gramatical, cu majoritatea, este unul nerecomandat, fiind excepţia, nu regula.
G. Gruiţă include în categoria subiectelor slabe şi alte substantive precum: număr, procent, sfert, jumătate, parte (Gruiță2:127-154 passim ). Următoarele formulări sunt, deci, corecte: Un sfert dintre candidați și-au uitat buletinul acasă.; Jumătate dintre cititori au trimis feedback.; O parte dintre studenți s-au înscris în programul de voluntariat; „Mai mult de jumătate din subiecţi susţin că preferă să se trateze în sistemul privat de sănătate.” (www.romanialiberă.ro); „Aproape jumătate dintre condamnaţii minori sunt străini.” (www.adevarul.ro); „Jumătate dintre româncele din mediul urban au rămas însărcinate din întâmplare.” (www.mediafax.ro).
Din moment ce acordul semantic este singurul posibil în unele situaţii, ne întrebăm în ce măsură rămâne justificată considerarea lui drept abatere de la regulile acordului. Răspunsul îl găsim la G. Gruiţă: „Intuiţia lingvistică încurajează interpretarea nuanţată, jocul subtil subiect slab – subiect tare, pentru acelaşi cuvânt, şi acţionează destul de dur acolo unde subiectul este total inconsistent, redundant, inutil, abandonându-l sau rezervându-i rolul de simplu formant al unei structuri subordonate subiectului real, adevărat. Acest joc (degradare/înălţare) slujeşte ideii de perfecţionare a sistemului. El trebuie cunoscut şi apreciat cu exactitate, pentru că, vrând-nevrând, suntem participanţi activi la procesul menţionat şi e bine să facem acest lucru în cunoştinţă de cauză” (Gruiță2:154). În concluzie, potrivirea formală numită acord trebuie văzută democratic-liberal și desprinsă de prejudecăţi lingvistice. Trebuie să admitem că acordul după înţeles nu este o abatere de la acordul gramatical, ci un alt tip de acord, de același rang.
În urma acestui demers, putem răspunde, în sfârşit, la întrebarea: cum este corect: Majoritatea salariaţilor este mulţumită. sau Majoritatea salariaţilor sunt mulţumiţi.?
Și, tot în final, ne adresăm celor cărora le place să-și nuanțeze discursul în stil boemo-desuet și care, în loc de mult, folosesc o mulțime de. Este corect și în acest caz acordul după înțeles: „El a propus o mulţime de concepte care şi astăzi se regăsesc în arhitectura calculatoarelor.” (www.cs.cmu.edu); „Chiar dacă astăzi o mulţime de site-uri de web au grafică spectaculoasă şi jocurile în spaţii tridimensionale sunt banalităţi, o mulţime de alte operaţii elementare sunt încă foarte greu de făcut de către calculator.” (Ibidem); „Îmi plac o mulţime de filme, dar am o febleţe pentru cele ceheşti.” (www.licurici.wordpress.com).
Bibliografie
G. Gruiţă, Gramatică normativă. 77 de întrebări. 77 de răspunsuri, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994.
G. Gruiţă, Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul, Piteşti, Editura Paralela 45, 2006.
***, Gramatica limbii române. II. Enunţul, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005.
Articol apărut în „Dacia literară”, nr. 3 (138)/toamnă 2015, p. 178-179.
Extraordinar articolul.
🙂
Pingback: Zece greșeli gramaticale frecvente - Literparc