Analizați, vă rog, ce am comunicat cu acest „domn”, prin e-mail, domn care deține o editură ce publică lunar o revistă, la a cărei corectură particip de prin ianuarie a. c. (Rectific: am participat! Voluntar…)
EU:
„Bună ziua!
Am primit cartea, am împărțit-o între noi: eu am luat prima parte, M. a luat-o pe a doua. Și ne-am sfătuit între noi. E mult de muncă acolo: tehnoredactare, corectură, indexare. Așa că ne-am pus de acord să facem totul contra unei sume, pentru că ne va lua mult timp. Sper să nu vă deranjeze. Am fi făcut-o cu drag benevol, dar suntem și noi în căutarea unui loc de muncă și avem multe pe cap. Ne-am gândit să facem cu 2,5 lei / pag. Cam așa sunt și prețurile doar la tehnoredactare (puteți să vă interesați dacă doriți). Vă rog să ne transmiteți dacă sunteți de acord, pentru a ne apuca de treabă.
De asemenea, vă rugăm să ne spuneți încă o dată toate datele exacte și în scris legat de ceea ce trebuie făcut mai precis la carte. Să îi pot transmite și lui M. mailul cu indicațiile, să nu mai fie nelămuriri. E vorba de tehnoredactarea cărții în format A5 (păstrăm numerotarea paginilor, dar și antetul acela barat de sus (cu titlul și nr. paginii?). În legătură cu indexarea… Ce cuvinte vom indexa? Acelea de la Indicele general de la final? Le păstrăm tot pe acelea? La final salvăm în .odt? Eu așa am înțeles.
Aștept un răspuns cu indicațiile și dacă sunteți de acord!
O zi frumoasă!
Raluca”
DOMNUL „EDITOR”:
„Draga Raluca,
Am primit ms tau. Am retinut si pretul. 2,5 lei pentru o pagina A5, nu mi se pare exagerat ci enorm de mare pretul pe care-l invoci ca se practica pe acolo, este cel pentru pagini A4, asa e si la Alba Iulia si la Cluj si la Brasov. Deci cartea are 200 de pagini pentru cules ceea vine impartit la 4 rezultă 50 de pagini format A4. 50 de pagini ori 2,5= 125,0. Deci, 50 pagini a 4 vor costa 125 lei ADICĂ UN MILION JUMATAE LA CARE DACA FACETI CORECTURA şi indexul (apropos, nu indexare) VA MAI DAU 125 LEI DECIM ÎNCĂ UN MILION. De altfel indexul intră tot în culesul cărţii, doar corectura e separată.. Daâ vâ convine preţul e bine, dacă n u, nu-i nici o supărare. O carte în 150 de exemplare de cu 100-120 paqgini format A5 costă cât suma toatală pe care ati cerut-o voi
Rog să-mi comunicati rezultatul, mai putem negocia..-.
Cu drag V.”
EU: „Dragă domnule V.,
2,5 lei cât am cerut noi este, într-adevăr, pentru format A4, dar fără corectură (DOAR tehnoredactare) și cu font de 12 la caractere/litere. Cartea dlui. Fanache are scris de de font 10, deci litere mai mici, iar paginile de bibliografie au font și mai mic. Dacă e să o transpunem în formatul unei cărți tip A4, tot acolo am ajunge (cuvintele tot atâtea rămân, doar că sunt scrise mai mic). De aceea ne-am gândit așa, plus că facem și corectură, index. Nu am „invocat” eu, pur și simplu ne-am sfătuit.
Nu știu de ce se împarte la 4, pentru că 2 pag. A5 fac cât una de A4, așadar, normal, dacă am împărți, ar fi la 2, dar oricum nu ar ieși echitabil, pentru că la această carte e mai mic scrisul.
Și mai e o problemă: cartea are 206 pagini (cu tot cu indicele și cuprinsul), numerotate cu arabe, dar, are și un cuvânt înainte și un studiu introductiv numerotat cu romane, cuprinzând vreo LXXXVI (adică 86 pagini). Dvs. ați împărțit cartea pe jumătate, luând în considerare și aceste pagini… atunci nu mai vorbim de 200 de pagini, ci de vreo 290.
Nu știu ce să vă zic, dar teoretic și analizând la rece, cam așa ar sta lucrurile. E mult de muncă și aș dedica timp, dar, în timpul acesta, pot să fac banii aceștia mult mai lejer.
Mai jos de 2 lei/pag. și în condițiile explicate mai sus, nu putem coborî. Nu-i nicio supărare. Asta e. Suntem oameni; lucrăm ca oamenii.
Sper să nu vă supărați (prea tare) și să mi-o luați în nume de rău; cu plăcere aș face corecturi și altele, dar la o asemenea carte e vorba de mult prea mult.
Aștept un răspuns!
Raluca”
DOMNUL:
„Draga Raluca,
Am împărtit cartea la 4 pagini A5, fiindcă pe o fila A4 intra 4 pagini A5. Indoaie o fila Alba A4 si ai sa te convingi ca asa e. In ce priveste caracterul literelor, Aldin 10 cum este culeasa cartea, trebuie sa STITI CA ACEA CARTE N-A FOST CULEASA LA CALCULATOR CI A FOST CULEASA LA MANA CU SE SPUNE, DE ZETAR, IN TIPOGRAFIILE VECHI, ALDIN 10 E E PE CALCULATOR DAR IN VECHII TERMENI TIPOGRAFICI ESTE ALDIN 14. Deci daca vreţi, va trebui sa o culegeti pe aldin 10, asa cum e ea acum. Sper ca nu te superi, dar nu cunoasteti inca termeni tipografici. Nici un material de pe lumea asta nui se socoteste la cuvinte si la caractere tipografice. Va inteleg, la Aldin 12 ies pagini mai multe, deci si bani mai multi, insa eu am nevoie de de carte sa fie culeasa asa cum e ea. Deci, chiar daca o transpuneti in A4 cum zici tu, nu se ajunge tot acolo. Ai adreptate, eu nu mai stiam cate pagini are cartea. Daca are 290, înseamna ca împărtim la 4 si vom avea72 de file, iar suma totala este de aproximativ 288 lei. Apropo de corectura, imi spunea-i ca suma de 2,5 lei la A 4 e fără corectură. Deci voi culegeti cartea da, sa zicem si imi lasati la fiecare care pagina 1,2,3 greseli. Cine va face corectura? va cere bani. Obligatia culegatorului e sa dea solicitantului fara greseli textul cules, deci suma de 2, 5 cuprinde si corectura. Exact acelasi lucru este daca faci la A5, tot suma acee e, adica 288 cu corectura, indesx, cuprins. Ultima mea oferta, este de 400 de lei. Daca sunteti de acord e bine, daca nu, te rog returneaza-mi cartea urgent sa gasesc la banii astea pe altcineva. Ramanem prieteni, insa te rog sa intelegi un lucru, de 50 de ani sunt tot prin tipografii si culegatori (zetari), cumosc cat de grea e munca asta, dar si cat e ede usoara si cat valoreaza. Deci te rog indoie o fila A4 in doua si comunica-mi cate pagini are.
Cu drag, V.”
EU:
„Domnule V.,
Eu vorbeam de pagină A4, nu de file… Pe o pagină A4 = 2 pag. A5. Evident, pe o filă = 4 pag. A5. Dar tehnoredactarea (și corectura) se face la pagină, nu la… filă. Știu și eu distincția dintre filă și pagină. Și poate nu am noțiunile de bază despre tipografie, dar știu să-mi valorez munca și timpul, pentru că numai o viață am. Până la urmă, pentru tipografierea de astăzi, și dvs. apelați la metodele moderne, pe calculator. Nu vă mai raportați la ce a fost, nu? Transcrierea se face, până la urmă, tot respectând setările de astăzi, pe mijloacele de azi… Nu mă pot întoarce în timp la ce a fost, doar pot să mă adaptez la ce am acum… iar acest lucru presupune muncă în plus. Indiferent cum aș lucra, dacă ar fi să refac o pagină din cartea aceasta în format A4, la normele actuale (cum se obișnuiește tarifarea – de aceea, am și calculat prețul așa) tot atâta ar veni… și ar costa chiar mai mult. Un tehnoredactor nu face și corectură, de regulă. Doar tehnoredactează. Asta am subliniat. Era un exemplu, ca să vă dați seama cum se practică. Dar eu am inclus și corectura în oferta noastră. Nu v-am fi lăsat greșeli, nu ne stă în fire. Nu în mod intenționat.
De acord, o carte în 100 de exemplare costă cât cererea noastră, dar până la urmă, aici e munca de bază, nu în… multiplicarea ei. Ce ați publica, dacă nu ați avea munca de bază? Brutul… munca de început până la varianta finală e cea mai valoroasă.
Dacă dvs. considerați că munca noastră nu merită banii și cunoașteți „cât e de ușoară”, atunci mă văd nevoită să mă retrag. A fost o ofertă, nu văd de ce ne-am supăra. Poate găsiți pe cineva care își calculează valoarea la alte standarde… și care cunoaște termenii tipografici. Eu îmi cunosc „termenii” mei și… mi-i cunosc bine! Și apreciez munca bine făcută, profesionist realizată. De aceea, nu pot să subapreciez mai jos de atât.
Mâine vă returnez cartea, la fel cum am primit-o… Nu vreau să lucrez la ceva la care niciuna dintre părțile implicate nu este mulțumită, pentru că nu ar mai avea rezultatul așteptat.
Subliniez: acest lucru NU înseamnă că și alte colaborări trebuie să se încheie aici!
O seară plăcută!
Raluca”
DOMNUL: „Evident, ma bucur ca stiti sa va apreciati munca si ca aveti pareri personale in ceea ce priveste munca dvs, numai ca, in societate, ac4easta va apreciaza munca si o sa fiti obloigata sa respectati aceste legi. Ori cum, va asigur ca noi, la Editura …, yilnic ne izbim de asemenea probleme de culegere3 computerizata, de pagini si de file. oi stim exact ce inseamna una si ce inseamna alta. A lucra pagina A4 si probabil culeasa si la 2 randuri sau chiar la 1,5 pentru o editura, a incerca sa-i explici editorului care a tiparit la viata lui zeci de mi de pagini, mii de titluri de carti, un mod personal de a cullege computerizat un text (va rog sa-mi explicati si mie ce este aia tehno redactare)
e o glumă frumoasa. Va asigur ca cartea o sa fie culeasa in maI PUTIN DE O SAPTAMANA aici la noi în oraș, la un pret decent. Astept ca maine sa-mi expediati cartea si sa-mi dati un email cand ati puso. Nu-i problemă. Sigur nu se supăra nimeni. Ptem colabora in alte domenii care nu implica plată. Eu puteam de la inceput sa nu va rog, insa ma gandeam ca va pot oferi in aces fel niste bani.
Ganduri bune,
V.”
EU:
„Bună ziua!
V-am pus cartea la poștă, cel târziu vineri ar trebui să o primiți. Eu nu mă ghidez după legile unei societăți corupte și nesimțite cum este a noastră… Vai și amar dacă voi aștepta să mă aprecieze societatea aceasta. Nu vom ajunge astfel nicăieri.
Modul de a lucra al cărții îl respecta pe cel al dvs., nu încercam să glumesc cu nimic. Cartea aceea făcea cât redactarea a vreo 4 lucrări de licență. Astea se fac cu 3 lei pagina și fără alte lucruri în plus… Tehnoredactare înseamnă exact ceea ce voiați dvs.: rescrierea cărții în format electronic sau… culegere, cum o numiți dvs. Personal, culegere eu am fost învățată că înseamnă altceva. Și noi la masterat am făcut norme și tehnici de editare a textelor… și am fost învățate că la o editură nu cantitatea de titluri „scoase” pe piață contează, ci calitatea! Și faptul că munca cea mai grea o depune cel care redactează produsul în format electronic, dat spre tipărire (următoarea muncă ține mai mult de aparatură și stocul de hârtie), deci aici trebuie investit cel mai mult. Degeaba scoți 500 de exemplare, dacă sunt prost redactate. Plus că nu ați fost onest de la început: acolo erau mai multe pagini decât ați spus inițial… Munca aproape se dubla. Oi fi eu fără experiență, dar mintea nu-mi stă în loc și nici… timpul! Gestul nostru de până acum de a vă ajuta și bunăvoința noastră de până acum nu cântărește nimic pentru societatea de care vorbiți dvs. și, văd bine, că nici dvs. nu l-ați prea apreciat… M-ați cam luat peste picior, stimate domn și ați făcut-o fără motive întemeiate și răscolind vorbe, dându-le sensuri noi. Îmi pare rău că în cei 50 de ani de experiență ai dvs. așa vedeți dvs. respectul față de munca și gestul voluntar al unor oameni care v-au ajutat și au dorit să o facă în continuare… Iar cu „niște bani” nu se rezolvă asta. Dacă aveați de gând de la început să lucrăm aproape pe nimic la asemenea lucrare, trebuia să ne spuneți: că vreți voluntar sau doar pe „niște bani”. Așa era corect! Poate mai degrabă aș fi înțeles mai bine… Pe mine nu trebuie să mă asigurați acum de nimic: că o va face sau nu cineva din Alba Iulia mai repede sau nu, dvs. alegeți. Eu cred că v-am asigurat până acum deja o muncă bine realizată, executată la timp, așa cum ne-ați cerut… Asta era o garanție. De ce nu ați ales de la început pe altcineva dacă erați sigur că o face acolo mai ieftin/aproape gratis? Vă rog să vă mai documentați și să mai vedeți cât costă o astfel de muncă! Între timp, am ajuns în anul 2011… Nu-i centru de tehnoredactare care să fi afișat mai puțin de 3 lei pe pagină, nu pe filă pentru ceea ce doreați dvs. Și prețul acesta mi s-a zis fără corectură și alte detalii… Încercați, vă rog, și dvs., să scrieți în Word vreo 10 pag. din carte și să-mi spuneți apoi cum vedeți munca aceea, cu tot cu corectură și ce mai doreați. Luați în calcul și condiția că nu o faceți pentru dvs., ci pentru altul. Dar, mă rog, fiecare rămâne ancorat în ideile proprii…
O zi productivă!
Raluca”
DOMNUL: „Cu siguranţă mintea îţi fuge domnişoară, dar într-o direcţie total ernoată. Dumneata nu poţi aprecia valoarea unei societăţi ‘în care nu ai reuşit să trăieşti. Făcând asemnea afirmaţii, am impresia ca te crezi un geniu. Mai mult mi-ar fi ruşine să-i spun unui om cu ceva mai multă şcoala de cât dumneata şi cu mai multă experienţă de viaţă că de la început ,, nu aţi fost onest”. Iată dovada unei superifcialităţii a citirii unui ms. Imediat după ce am primit al doilea ms de la dumneata, mi-am făcut mea culpa, spunând că ne mai având cartea nu am mai reţinut exact nr de pagini si am revenit asupra afirmaţiei mele.
În momentul când am vrut să renunţ la serviciile dvs şi aicea mă refer numai la d-ta şi la d-şoara M., ştiam de ce am vrut să fac acest gest. Regret ca nu l-am făcut atunci dar, îl fac acukm. Nu mai am nevoie de serviciile dvs, Vă mulţumesc pentru ceea ce aţi făcut. Am înţeles din ms d-tale şi o obrăznicătură care confirmă presupunerile mele. Cum vă permiteţi să jigniţi munca unui om, care este mai profesor ca d-ta (d-ta, nici macar nu ai acest titlu) şi care de peste cinci decenii slujeşte cultura românească. Eşti consumată prea mult domnişoară. Fă o pauză şi apoi sfătuieşte-te cu dumneata, mai întreabă pe alţii de la Timişoara care sunt mai învăţaţi ca d-ta cum trebuie să intrii în viaţa reală.
Vam spus, şi repet, eu nu am corectat aici revista fiindcă vroiam să descongestionez munca unor oameni, ocpati până peste poate, iar în privinţa cărţii acelaşi lucru. Evident n-o sa-ţi dau raportul d-tale cand va fi gata cartea de cules, computerizat. Asa trebuia sa faci dumneata, culegere computerizată, nu tehnoredactare fiindcă nu ca nu cunoşti tehnica redactării şi nu lucrezi într-o editură.
Vă rog să nu mă mai deranjaţi. .”
Vă las pe voi să trageți concluziile. Nu puteam să țin numai pentru mine. Fierbea… Vă dați seama în ce muncă de chinez bătrân consta corectura mea… și a altor două fete.
De aceea, azi e ziua când, oficial, renunț la orice act de VOLUNTARIAT! Pentru că nu m-am ales cu nimic: nicio adeverință/contract, cu atât mai puțin experiență în domeniu… Poate doar experiență de viață…
„Ptem colabora in alte domenii care nu implica plată”
vroia sa ii faceti cartea pe gratis.
Sa inteleg ca i-ai lucrat si pe gratis si tot nemultumit era?
„În momentul când am vrut să renunţ la serviciile dvs şi aicea mă refer numai la d-ta şi la d-şoara M., ştiam de ce am vrut să fac acest gest. Regret ca nu l-am făcut atunci dar, îl fac acukm. Nu mai am nevoie de serviciile dvs”
Ideea este că am acceptat să realizez corectura, împreună cu alte două colege, la revista pe care el o edita… Am făcut-o pentru experiență, din plăcere și pentru că o doamnă profesoară (pentru care am toată stima) de la universitate m-a rugat să fac acest lucru, crezând că vom avea și noi beneficii. Domnul ne propunea în schimb dreptul de a publica câte un articol în revistă (până acum, din ianuarie, nu am publicat decât două, iar ultimul nu știu dacă mi-l va mai publica). De asemenea, promitea că ne va trimite lunar câte un număr al revistei (până acum nu am primit decât unul… era vorba că ultimul mi-l trimite prin poștă, cu această carte) și că, într-o zi, ca să ne recompenseze, din recunoștință, ne va implica și în proiecte care presupun plată.
Acum o săptămână și ceva a venit momentul… Ne-a cerut disperat să-l ajutăm cu cartea asta, că trebuie să o publice până în septembrie. Ne-a și trimis-o prin poștă, să fie sigur că nu refuzăm oferta. I-am zis la telefon că ne vom sfătui și vom vedea cât costă. Când s-a văzut cu cartea trimisă, a scăzut brusc și termenul; a zis că îi trebuie în 2-3 săptămâni!! I-am trimis oferta mea de lucru (foarte bună, de altfel) și iată rezultatul! Așa a compensat el munca noastră… prin jigniri! Credea că vom face aproape pe gratis, dacă nu chiar PE GRATIS, ca la revistă! De fapt, clar, asta VOIA din prima: să ne tragă pe sfoară, iar în momentul în care i-am arătat că mă prind, a început să scoată colții, să-și dea arama pe față. Acum se spală pe mâini și renunță la serviciile noastre, deși nu am văzut nicio adeverință cum că am lucra ca voluntar pentru el, deși se bătea cu pumnii în piept că ne-o va oferi… Mai că m-apucă greața.
I-a corectat o colegă pe gratis un volum de poezii și acum avea impresia că voi lucra eu tot așa la o carte de… 300 de pagini!!! Pagini, pe care, chipurile, nu a știut să le numere…
Să nu mai spun că tot colegei mele începuse să-i trimită bancuri deochiate, cu invitații pe timp de vară la cenaclurile lui, asigurând-o de masă și cazare gratis!!
Vai și-amar! Abia aștept să se curețe țara asta de comuniști obișnuiți să fie ridicați în slăvi exploatând munca altora!
Așa că… Atenție, hiene de-astea mișună la tot pasul! Aveți curajul să le dați peste nas, altfel veți fi trași pe sfoară toată viața!
Domnul V. greseste in mai multe locuri de-a lungul conversatiei. Cea mai mare gafa nesubliniata de tine mi s-a parut „imi spunea-i”, citata din al 2-lea mail.
Oricum, ai evidentiat foarte bine toate caracteristicile lui negative in ultimul tau raspuns, fapt ce l-a deranjat si s-a vazut cat de plin de sine este.
Felicitari pentru curaj! Personal nu cred ca i-as mai fi raspuns ceva in afara de confirmarea expedierii.
(sunt constient ca e „la rece”, dar de-abia acum am citit articolul:p)
Da, domnul greșește mai mult decât numărul cuvintelor pe care le scrie. La indignarea mea de atunci, nu am reusit să subliniez chiar toate greșelile. Aș fi terminat poate prea târziu articolul. Oricum, dacă analizez toate mailurile de la dumnealui, sunt și altele la fel de grave. Dar nu merită efortul…
Felicitări însă pentru atenția la detalii!
Mulțumesc pentru susținere. Curajul l-am văzut atunci ca pe un lucru firesc, iar postarea – ca pe o formă de a atrage atenția și altora, care lucrează pe degeaba din dorința de a acumula experiență și ceva bani de buzunar. O astfel de muncă voluntară și deloc apreciată nu se numește experiență! Și te ajută mai mult să pierzi decât să câștigi…
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
„Ptem colabora in alte domenii care nu implica plată”
vroia sa ii faceti cartea pe gratis.
Sa inteleg ca i-ai lucrat si pe gratis si tot nemultumit era?
„În momentul când am vrut să renunţ la serviciile dvs şi aicea mă refer numai la d-ta şi la d-şoara M., ştiam de ce am vrut să fac acest gest. Regret ca nu l-am făcut atunci dar, îl fac acukm. Nu mai am nevoie de serviciile dvs”
Ideea este că am acceptat să realizez corectura, împreună cu alte două colege, la revista pe care el o edita… Am făcut-o pentru experiență, din plăcere și pentru că o doamnă profesoară (pentru care am toată stima) de la universitate m-a rugat să fac acest lucru, crezând că vom avea și noi beneficii. Domnul ne propunea în schimb dreptul de a publica câte un articol în revistă (până acum, din ianuarie, nu am publicat decât două, iar ultimul nu știu dacă mi-l va mai publica). De asemenea, promitea că ne va trimite lunar câte un număr al revistei (până acum nu am primit decât unul… era vorba că ultimul mi-l trimite prin poștă, cu această carte) și că, într-o zi, ca să ne recompenseze, din recunoștință, ne va implica și în proiecte care presupun plată.
Acum o săptămână și ceva a venit momentul… Ne-a cerut disperat să-l ajutăm cu cartea asta, că trebuie să o publice până în septembrie. Ne-a și trimis-o prin poștă, să fie sigur că nu refuzăm oferta. I-am zis la telefon că ne vom sfătui și vom vedea cât costă. Când s-a văzut cu cartea trimisă, a scăzut brusc și termenul; a zis că îi trebuie în 2-3 săptămâni!! I-am trimis oferta mea de lucru (foarte bună, de altfel) și iată rezultatul! Așa a compensat el munca noastră… prin jigniri! Credea că vom face aproape pe gratis, dacă nu chiar PE GRATIS, ca la revistă! De fapt, clar, asta VOIA din prima: să ne tragă pe sfoară, iar în momentul în care i-am arătat că mă prind, a început să scoată colții, să-și dea arama pe față. Acum se spală pe mâini și renunță la serviciile noastre, deși nu am văzut nicio adeverință cum că am lucra ca voluntar pentru el, deși se bătea cu pumnii în piept că ne-o va oferi… Mai că m-apucă greața.
I-a corectat o colegă pe gratis un volum de poezii și acum avea impresia că voi lucra eu tot așa la o carte de… 300 de pagini!!! Pagini, pe care, chipurile, nu a știut să le numere…
Să nu mai spun că tot colegei mele începuse să-i trimită bancuri deochiate, cu invitații pe timp de vară la cenaclurile lui, asigurând-o de masă și cazare gratis!!
Vai și-amar! Abia aștept să se curețe țara asta de comuniști obișnuiți să fie ridicați în slăvi exploatând munca altora!
Așa că… Atenție, hiene de-astea mișună la tot pasul! Aveți curajul să le dați peste nas, altfel veți fi trași pe sfoară toată viața!
Domnul V. greseste in mai multe locuri de-a lungul conversatiei. Cea mai mare gafa nesubliniata de tine mi s-a parut „imi spunea-i”, citata din al 2-lea mail.
Oricum, ai evidentiat foarte bine toate caracteristicile lui negative in ultimul tau raspuns, fapt ce l-a deranjat si s-a vazut cat de plin de sine este.
Felicitari pentru curaj! Personal nu cred ca i-as mai fi raspuns ceva in afara de confirmarea expedierii.
(sunt constient ca e „la rece”, dar de-abia acum am citit articolul:p)
Da, domnul greșește mai mult decât numărul cuvintelor pe care le scrie. La indignarea mea de atunci, nu am reusit să subliniez chiar toate greșelile. Aș fi terminat poate prea târziu articolul. Oricum, dacă analizez toate mailurile de la dumnealui, sunt și altele la fel de grave. Dar nu merită efortul…
Felicitări însă pentru atenția la detalii!
Mulțumesc pentru susținere. Curajul l-am văzut atunci ca pe un lucru firesc, iar postarea – ca pe o formă de a atrage atenția și altora, care lucrează pe degeaba din dorința de a acumula experiență și ceva bani de buzunar. O astfel de muncă voluntară și deloc apreciată nu se numește experiență! Și te ajută mai mult să pierzi decât să câștigi…