Păpădia englezilor – cuvântul englezesc „dandelion”
Dacă tot vine primăvara, cu toate formele de flori, am zis să revin și eu cu un articol informativ despre… păpădia englezilor. Mai precis, despre povestea cuvântului englezesc dandelion, care desemnează acest tip de floare.
Se pare că engl. dandelion datează în limba engleză din anul 1513 (din perioada domniei lui Henric al VIII-lea, din dinastia Tudor), însă nu sub această formă, sub care s-a standardizat, probabil, abia prin secolul al XVIII-lea. Cuvântul are o origine franțuzească, în limba franceză fiind un substantiv compus prin alăturare cu blanc: dent de lion („dinte de leu”, datorită formei de dinte ascuțit a petalelor și a frunzulițelor verzi din jurul florii). În engleză, cuvântul a evoluat la formele hibride (în sensul că reprezentau combinații de elemente lexicale franțuzești cu elemente englezești) dentdelyon/dantdelyon și, în final, dendelion. Se poate observa cu ușurință că termenul englezesc dandelion a apărut, de fapt, ca urmare a comprimării elementelor lexicale franțuzești din cuvântul originar, comprimare favorizată, de altfel, de pronunția facilă și, mai ales, rapidă a acestor părți componente ale fr. dent de lion.
Cuvântul a călătorit, așadar, în Anglia, din Franța, prin intermediul Canalului Englez, într-o vreme când, în engleză, păpădiile nu erau decât niște simple buruieni cu flori galbene. (În anul în care acest cuvânt de origine franceză a fost consemnat pentru prima oară în limba engleză – 1513, Henric al VIII-lea a invadat Franța și trupele lui au învins armata franceză în bătălia de la Spurs.)
Prin 1597, a apărut un alt sinonim al acestui cuvânt: pissabed, numit astfel pentru proprietățile diuretice ale păpădiei, care, înghițită, favoriza urinarea. 🙂 Tocmai din cauza formei acestui cuvânt, considerat vulgar pentru că era format cu verbul englezesc piss („a urina”), se recomanda uilizarea cuvântului dandelion, nefiind politicos ca, în compania cuiva, să se utilizeze sinonimul său (pissabed). 😉
„It (the dandelion) possesses unquestionably diuretic powers, and hence, indeed, its vulgar name of piss-a-bed.” (Good’s Study of Medicine, 1822)