fbpx

Despre cât de important este acordul şi despre cât de neimportant devine: dezacord între teorie şi uz

„Neglijarea acordului în caz cu substantivul afectează frecvent componentul demonstrativ al formelor de superlativ”1.

Actualizarea ideii… unde? Răspuns: în presă:

„Din grupul statelor cele mai industrializate fac parte Marea Britanie (…)”2; „Am acordat o mai mare atenţie statelor cele mai neglijate de alţi candidaţi.”3; „(…) pentru educarea fetelor cele mai sărace (…)”4; „Situată pentru al doilea an consecutiv în fruntea clasamentului femeilor cele mai puternice din lume (…)”5; cf. şi bine-cunoscuta reclamă la Dero Surf: „parfumul anilor cei mai frumoşi” (corect: parfumul anilor celor mai frumoşi, întrucât, în cazul grupurilor nominale masculine, cazul genitiv-dativ este marcat, de asemenea, de două ori: omului celui mai bun, oamenilor celor mai buni6).

Pe lângă rolul de formant al superlativului relativ, cel are şi rol de articol demonstrativ sau adjectival în structuri de tipul copilul cel blond, fetiţa cea roşie în obraji.

În limba română actuală se manifestă tendinţa „de reducere a folosirii articolului demonstrativ, ca element proclitic în structura atributului adjectival (băiatul cel isteţ > băiatul isteţ) sau substantival prepoziţional (podul cel de piatră > podul de piatră), deşi nu este concurat de un alt element”7. Preferinţa pentru alăturarea nemijlocită a adjectivului sau a substantivului cu prepoziţie „denotă slăbirea sensului demonstrativ originar al articolului”8.

Deşi folosirea acestui articol este în declin, e important de ştiut că, în conformitate cu normele, se spune corect: Muncitorului celui harnic9 i s-a mărit salariul.; Femeii celei vorbăreţe i s-a tăiat din venitul lunar.; Statul a oferit copiilor celor abandonaţi de către părinţi ajutoare băneşti.; A făcut fixaţie pentru părul copilelor celor blonde.

În situaţia coordonării mai multor atribute care fac referire la acelaşi substantiv, articolul demonstrativ apare doar la primul termen: Îmi place ardeiul cel roşu şi iute.; Gustul ardeiului celui roşu şi iute îmi aminteşte de mâncărurile italieneşti. În acest mod se face deosebirea între un substantiv cu atribut multiplu şi două sau mai multe substantive care au fiecare, la rândul lor, determinanţi adjectivali: Ardeiul cel roşu şi cel galben s-au stricat. (în acest enunţ, omiterea articolului constituie o greşeală deoarece acesta ţine locul celui de-al doilea substantiv; cf. Ardeiul cel roşu şi ardeiul cel galben s-au stricat.).

Când atributul este exprimat prin numeral ordinal, „acordul în caz se realizează cu ajutorul articolului adjectival (cel, cea)”10: Aştept încheierea celui de-al doilea semestru. (cf. Cel de-al doilea semestru e abia la început.); Apariţia celei de-a şaptea cărţi are conotaţii speciale în plan simbolic. (cf. Mi-a rămas în minte cea de-a şaptea zi.). Se poate observa că prezenţa articolului „are marele avantaj de a face posibilă exprimarea cazurilor, întrucât altfel numeralul ordinal e invariabil”11.

În cazul atributului substantival, acordul se realizează între substantivul regent şi articolul ce precedă substantivul cu rol de determinant: „În timp ce noi ne înfiorăm (…) la imaginile serbărilor cu podul cel de flori (…)”12; „(…) iar poetul să ştiţi dacă vreţi/a fost dus la casa cea de poeţi13; „În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii.”14; Imaginea casei celei de lut pare desprinsă dintr-o poveste.; Acoperişurile caselor celor de văiugă stau să cadă. Se poate observa, în aceste exemple, că articolul preia atât particularităţile de gen şi număr ale regentului, cât şi cazul acestuia.

 

Cel rămâne invariabil atunci când este formantul din structura superlativului relativ al adverbelor. E corect astfel: vedeta cel mai bine îmbrăcată (nu vedeta cea mai bine îmbrăcată), problema cel mai bine studiată (nu problema cea mai bine studiată), situaţiile cel mai frecvent întâlnite (nu situaţiile cele mai frecvent întâlnite). Aceste contexte nu trebuie confundate cu cele de tipul: problema cea mai studiată, autorul cel mai studiat, situaţia cea mai frecventă, în care cel intră în componenţa superlativului relativ al adjectivelor.

Aşadar… atenţie când aplicăm regulile ştiute…. aproximativ!


  1. Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, versiune nouă, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, colecţia Repere, 2000, p. 43.
  2. www.evenimentuldebotosani.ro, Confruntări violente la un protest împotriva G8.
  3. www.ziare.ro, Hilary a pierdut în faţa lui Obama, în Iowa.
  4. www.donbosco.ro/despre_noi/Teresa_Valse_Pantellini.php.
  5. infoportal.ro, Secretele celei mai puternice femei din lume.
  6. Vezi ***Gramatica  limbii române, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005, II. Enunţul, p. 617; în situaţia antepunerii adjectivului, marcarea cazului se face o singură dată: Accidentarea celui mai bun om al echipei înseamnă eşec.; Nu sunt în topul celor mai buni oameni de afaceri, dar mi-aş dori să fiu .
  7. Gh. Constantinescu-Dobridor, Morfologia limbii române, Bucureşti, Editura Vox, 1996, p. 357-358.
  8. Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Bucureşti, Editura Academiei, 1986, p. 77.
  9. Articolul demonstrativ din structura numelor proprii de tipul Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Ecaterina cea Mare, Prâslea cel Voinic etc. nu îşi schimbă forma odată cu trecerea substantivului la genitiv-dativ: Calul lui Ştefan cel Mare avea un nume ciudat.; Am văzut un film realizat după biografia Ecaterinei cea Mare.; În ce oraş se află statuia lui Mircea cel Bătrân? – vezi Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, p. 77. Elementele din structura substantivelor proprii compuse reprezintă unităţi indisociabile în plan gramatical; astfel, „analiza sintactică nu pătrunde în interiorul lor pentru a distinge un atribut adjectival exprimat prin adjectiv precedat de articol demonstrativ” – G. G. Neamţu, Teoria şi practica analizei gramaticale. Distincţii şi… distincţii (cu trei seturi de grile rezolvate şi comentate), ediţia a II-a revăzută, adăugită şi îmbunătăţită, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007, p. 72.
  10. Vasile Şerban, Sintaxa limbii române. Curs practic, ediţia a II-a revizuită şi completată, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970, p. 161.
  11. Melania Florea, Cel, cea, cei, cele într-un manual pentru străini, în LR, XXV (1976), nr. 3, p. 240.
  12. www.cotidianul.ro/index.php?id=17990&art=43513&cHash=9fcc5fdc4c, Ce vor patrioţii oficiali?
  13. www.agonia.ro/index.php/poetry/1762724/index.html, *** (La început a fost…).
  14. www.armbell.com/forum/viewtopic.php?p=4111&mforum=forumortodox.

3 thoughts on “Despre cât de important este acordul şi despre cât de neimportant devine: dezacord între teorie şi uz

  • 19 noiembrie 2010 at 21:25
    Permalink

    Just ! 🙂

  • 20 decembrie 2010 at 2:43
    Permalink

    utila informatia!

  • 20 decembrie 2010 at 23:01
    Permalink

    @Andreea: Mă bucur! …dacă ai curiozităţi ştiinţifice, aici mă găseşti :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *