„e”-ul face diferenţa!

Ieri, 6.10.2010, pe tableta informativă (= burtieră) a postului Realitatea TV, apăreau scrise următoarele:

„I. BOTIŞ: Legea crează o sustenabilitate de care România avea nevoie.”

…orice element al gândirii are nevoie de o formă de exprimare; iar când forma expresiei este un segment aparţinând comunicării scrise, corectitudinea e un MUST („lucru imperios necesar”)!

…poate că incorectitudinea de la nivelul ideii s-a transmis şi la nivelul formei. Până la fabricarea unor argumente în acest sens, mă rezum la a conjuga verbul  A CREA… în mod CORECT:

eu creez

tu creezi

ea/el creează

noi creăm

voi creaţi

ele/ei creează

Verbul A CREA este un verb de CONJUGAREA I, terminat in -a (şi NU în -ea!), despărţirea în silabe fiind elementul auxiliar care confirmă informaţia culeasă dintr-un dicţionar: cre-a.

Odată stabilită conjugarea, se poate aplica principiul analogiei – simplu formulat: comparaţia cu un alt verb de CONJUGAREA I, care nu creează probleme:

eu lucrez

tu lucrezi

ea/el lucrează

noi lucrăm

voi lucraţi

ele/ei lucrează

Verbul  A LUCRA face parte din clasa verbelor de conjugarea I care se conjugă la indicativ prezent cu -ez, -ezi,  -ează,  -ăm,  -aţi, -ează.

Verbul A CREA urmează acelaşi tipar flexionar. Acest lucru înseamnă că -ez, -ezi,  -ează,  -ăm,  -aţi, -ează trebuie să se regăsească în formele de indicativ prezent ale verbului A CREA… pe lângă partea comună (CRE-), după cum LUCR- este elementul cu caracter repetitiv (= RADICALUL) în cazul trecerii de la o persoană la alta a verbului A LUCRA.

Prin urmare, enunţul scris corect:

„I. BOTIŞ: Legea creEază o sustenabilitate de care România avea nevoie.”

…sper ca, după această confruntare a uzului cu teoria, verbul A CREA să nu mai creeze dificultăţi de scriere!