fbpx

Fața „incorectă” a protestelor

Despre cele mai recente proteste de la noi s-a(u) scris mult(e) și s-au văzut multe… pancarte (!), unele obișnuite și cu nimic ieșite din comun, iar altele simpatice și chiar comice. Dar, cu ocazia aceasta, am văzut și pancarte care au demonstrat cât de… incorect știm să scriem. Efectul? A fost unul pe măsură! Ceea ce arată că e destul de important să știi să scrii corect în limba ta în orice conjunctură.

Și, apropo, CORECT este pancartă 1, nu pancardă, cum apare mai jos:

„Protestatarul care a făcut tot Facebook-ul să râdă! Era singur în piaţă cu o pancardă: «Sunt Chuck Norris! Am sosit…».” 2

„Protest inedit faţă de impozitul auto: Un şofer şi-a ataşat o pancardă de grilajul maşinii” 3

Hmm… „Băsescu și a-i lui hoți…”. În acest caz, vorbim de articolul posesiv genitival, la plural, ai, care indică categoriile gramaticale de gen și număr ale obiectului posedat (în acest caz, hoți – obiectul posedat, masculin, plural). Pentru sensul de posesie pe care îl denotă acest scurt cuvânt (ai), nu există nicio situație în care să îl scriem despărțit. Iar dacă îl găsim scris cu cratimă (când arată posesia), trebuie să fim siguri că e scris eronat! 4

Singura situație când e corect să scriem a-i este aceea în care a = prepoziție a infinitivului scurt, iar -i = pronume personal, persoana a III-a, cazul dativ/acuzativ, formă neaccentuată (variante ale pronumelor personale cu î protetic, cu forma îi). De exemplu: Am venit pentru a-i da fetei vestea.; Nu avea niciun motiv pentru ai trata astfel.

În niciun dicționar al limbii române nu există consemnat cuvântul… vam. În toate contextele, corectă este DOAR forma v-am: „Guvernanți, v-am crescut și educat (…).”, unde v- = formă neaccentuată a pronumelui personal de persoana a II-a, plural, caz acuzativ, complement direct, iar am = verb auxiliar care ajută la formarea perfectului compus al verbului a crește, persoana I, plural.

În mesajul de mai sus, este ortografiat greșit verbul auxiliar a avea de persoana a II-a, plural, din paradigma de perfect compus a verbului a uita: (eu) am uitat, (tu) ai uitat, (el/ea) a uitat, (noi) am uitat, (voi) ați uitat, (ei/ele) au uitat.

a-ți se scrie astfel numai când este vorba de alăturarea lui a = prepoziție, marcă a infinitivului scurt și -ți = pronume personal, persoana a II-a, cazul dativ, formă neaccentuată (variantă a pronumelui personal cu î protetic îți). De exemplu: Trebuie să găsești oportunitatea de a-ți cere scuze.

„Pogea taie din salar.”; forma normată a cuvântului evidențiat este salariu 5.

Sunt însă și câteva pancarte cu mesaje care conțin intenționat forme nenormate, tocmai pentru a sugera în mod ironic, chiar comic, forma corectă și pentru a critica persoanele care au dat greș în astfel de privințe:

  1. Vezi ***, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 568, s.v. pancartă.
  2. Titlul unui articol de pe site-ul www.cancan.ro, publicat în data de 29 ianuarie 2012.
  3. Titlul unui articol publicat pe site-ul www.antena3.ro, în data de 10 februarie 2011.
  4. Despre articolul posesiv, vezi și https://www.literparc.ro/al-naibii-articol/
  5. Vezi ***, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005, p. 698, s.v. salariu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *