Gramatica e pretutindeni

Azi, era împânzit Bucureștiul de cărți vechi… cam la orice colț de stradă, am tras cu ochiul după cărți „sacre” de limba română. Și, la Unirii, îmi pică ochii pe Istoria limbii române – autori de renume în domeniu. Întind mâinile să iau cartea încă dinainte de a urca pe trotuar, că tocmai traversam.
– 10 lei! strigă un rocker bărbos și pletos de pe motocicletă.
Exact perpendicular cu barba-i, zăresc Sintaxa lui Vasile Șerban. Încerc să mă aplec peste, înspre carte, foarte entuziasmată. Fata din stânga bărbosului, de pe motocicleta ei, se uită dubios și o văd că se tot agită. Cred că zice: „Ciudata asta vrea să-l mângâie pe tatuaj sau ce?”.
Omul mă vede și întreabă:
– Dreptul penal?
– Nu, Sintaxa!
– 20, dar dacă iei limba română aia, ți-o las la 15!
Normal că iau limba română „aia”!
– Mai am ceva de română pe-aici! Și-mi scoate niște manuale prăfuite de prin anii ’70. Din tot teancul, vreau unul, că-i scris de „greii” George Beldescu și Ion Popescu.
Omul îmi întinde, din greșeală, și o carte de algebră. Îi zic că nu mă pasionează.
– Păi sintaxa asta nu-i tot aia?
– Să știi că seamănă…
– Nu știu, eu nu-s cu de-astea. Algebră mai pricep, dar sintaxă, trigonometrie – astea mă depășesc.
– Aah, păi nu, sintaxa ține de gramatică. Cartea e de sintaxa limbii române. Dar da, seamănă cu matematica, mai mult cu aritmetica… (Tipa de lângă își dă ochii peste cap.)
– Aha, lasă că matematica o mai folosesc, dar cu astea de gramatică nu le am.
– Așa cum folosești matematica zilnic, te folosești și de gramatică atunci când comunici! Ca acum…
– Mișto asta, o s-o spun la oameni, să cumpere „românele”! Să mai vii pe aici!
(Grammar is everywhere.)