Încă o dată despre nume de locuitori și nu numai (C)

Articolul de față continuă lista derivatelor de la substantivele-nume de locuri, dezbătută anterior și în articolele Spune-mi de unde ești ca să-ți spun cum… te numești! (A) ¹ și Un nume de loc, un nume de locuitor… sau mai multe?! ². De această dată, vorbim despre cele cu litera C.

CAIRO – cairot, cairoți; cairotă, cairote;

CALABRIA – calabrez, calabrezi; calabreză, calabreze (dar tradiție calabriană; cuvântul  calabrian se referă și la „ultimul etaj al pliocenului de facies marin” (ca substantiv); „care aparține acestui etaj” ³;

CALDEEA/CHALDEEA [ch pron. c] – caldeean/chaldeean, caldeeni/chaldeeni; caldeeană/chaldeeană, caldeene/chaldeene;

CALIFORNIA – californian, californieni; californiană, californiene;

CAMBODGIA [dg pron. ğ ] – cambodgian, cambodgieni; cambodgiană, cambodgiene;

CAMERUN – camerunez, camerunezi; cameruneză, cameruneze;

CANADA – canadian, canadieni; canadiană, canadiene (cuvântul canadiană se referă și la persoană, locuitoare a Canadei, dar și la „haină scurtă (cu glugă), confecționată dintr-o țesătură deasă, de obicei impermeabilă; vindiac” ⁴; de asemenea, pentru a desemna o persoană de sex feminin, locuitoare a Canadei, se folosește și forma canadiancă, cu pluralul canadience;

CAPUL VERDE – capverdian, capverdieni; capverdiană, capverdiene ⁵;

CARANSEBEȘ – caransebeșean, caransebeșeni; caransebeșeancă, caransebeșence (dar mâncare caransebeșeană, mâncăruri caransebeșene);

*CARP, carpi (cu sensul de „populație geto-dacă care a trăit în sec. II-III e.n. pe teritoriul românesc la est de munții Carpați. /<lat. Carpes” ⁶). Există și formele carpian, carpieni; carpiană, carpiene, care se utilizează doar ca determinante/adjective, cu sensul de „aparținând carpului”;

CARPAȚI – carpatic, carpatici/carpatin, carpatini; carpatică, carpatice/carpatină, carpatine (aceste derivate se folosesc doar ca determinanți ai unor nume (adjective): lanț carpatic, ciobănesc carpatin. Prin urmare, NU sunt folosite pentru a desemna locuitori din zona Carpaților);

CARTAGINA – cartaginez, cartaginezi; cartagineză, cartagineze;

CASTILIA – castilian, castilieni; castiliană, castiliene;

CATALONIA – catalan, catalani; catalană, catalane;

CAUCAZ – caucazian, caucazieni; caucaziană, caucaziene;

CĂLĂRAȘI – călărășean, călărășeni; călărășeancă, călărășence (dar populație călărășeană);

CÂMPULUNG – câmpulungean, câmpulungeni; câmpulungeancă, câmpulungence (dar piață câmpulungeană);

CECENIA – cecen, ceceni; cecenă, cecene;

CEHIA – ceh, cehi; cehoaică, cehoaice (persoană)/cehă, cehe (limbă cehă) (dar cântec cehesc, bere cehească);

CEHOSLOVACIA – cehoslovac, cehoslovaci; cehoslovacă, cehoslovace/ceho-slovac, ceho-slovaci; ceho-slovacă, ceho-slovace (ultimele variante, cu cratimă, sunt notate în DOOM2 cu specificația „dintre Cehia și Slovacia” ⁷);

(REPUBLICA) CENTRAFRICANĂ – centrafrican, centrafricani; centrafricană, centrafricane;

CERNAVODĂ – cernavodean, cernavodeni; cernavodeancă, cernavodence (dar centrală cernavodeană);

(INSULA) CEYLON – ceylonez, ceylonezi; ceyloneză, ceyloneze;

CHILE [ch pron. č] – chilian, chilieni; chiliană, chiliene;

CHINA – chinez, chinezi; chinezoaică, chinezoaice (dar limba chineză);

CIPRU – cipriot, ciprioți; cipriotă, cipriote;

CLUJ/ CLUJ-NAPOCA  – clujean, clujeni; clujeancă, clujence (dar horă clujeană);

COLUMBIA – columbian, columbieni; columbiană, columbiene;

CONGO – congolez, congolezi; congoleză, congoleze;

CONSTANTINOPOL – constantinopolitan, constantinopolitani; constantinopolitană, constantinopolitane;

CONSTANȚA – constănțean, constănțeni; constănțeancă, constănțence (dar primărie constănțeană);

COREEA – coreean, coreeni; coreeancă, coreence (dar limbă coreeană);

CORINT – corintian, corintieni; corintiană, corintiene / (doar ca adjective!) corintic, corintici; corintică, corintice: coloană corintică, ordin corintic;

(INSULA) CORSICA – corsican, corsicani; corsicancă, corsicance (dar limbă corsicană);

COSTA RICA – costarican, costaricani; costaricană, costaricane ⁸;

CRACOVIA – cracovian, cracovieni; cracoviană, cracoviene (dar cracoviac, cracoviacă cu referire la dansul popular polonez);

CRAIOVA – craiovean, craioveni; craioveancă, craiovence (dar presă craioveană);

(INSULA) CRETA – cretan, cretani; cretană, cretane;

CRIȘANA – crișean, crișeni; crișeancă, crișence (dar regiune crișeană);

CROAȚIA – croat, croați; croată, croate;

CUBA – cubanez, cubanezi; cubaneză, cubaneze;

* CUMAN, cumani, cumană, cumane;

* CUȚOVLAH, cuțovlahi; cuțovlahă, cuțovlahe („român din Macedonia, macedoromân” ⁹)

NOTĂ!

În realizarea articolului, m-am folosit de indicațiile din Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția 2005 [10. Vezi  *** Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.].

Am trecut în paranteze rotunde variante de adjective derivate de la numele propriu al țării / regiunii, pentru a nu fi confundate cu numele de locuitori (acest lucru se întâmplă adesea în cazul variantelor feminine ale acestor nume, care, pe lângă faptul că pot avea valoare de substantiv, precum în cazurile de față, se pot manifesta în unele contexte și ca determinanți). Cele care nu conțin această explicație au forme omonime atât pentru adjectiv, cât și pentru substantivul la genul feminin.

Substantivele nume de locuitori notate cu „*” nu conțin un nume propriu (radical) de la care să derive; sunt idiomuri, etnii sau nume de popoare, grupuri sau triburi istorice care au dispărut. S-au păstrat însă substantivele comune și adjectivele pentru a se putea face referiri la acestea, în cadrul cercetărilor științifice și / sau lingvistice (existând limba, există și poporul, chiar dacă nu (mai) există neapărat regiunea sau denumirea acesteia nu se mai poate reconstitui).