Despre plurale estivale

În plină vară, nu doar că se înmulțesc mușteriii la terase, oamenii pe plaje, la ștranduri și piscine, dar și pluralele stâlcite a numeroase cuvinte des rostite în sezonul călduros.  Sunt estivale cuvinte ca înghețată, limonadă, bragă, festival, hotel, șort. Însă pe cât de des folosite sunt vara, pe atât de greșit sunt declinate pentru redarea pluralului. Am auzit de nenumărate ori forme precum *înghețăți, *limonezi – evident, greșite, că au devenit de-a dreptul iritante. Așa că am zis să lămurim puțin lucrurile:

înghețată – pl. înghețate NU *înghețăți ȘI ciocolată – pl. ciocolate NU *ciocolăți

În aceste cazuri, dificultatea de exprimare a formei corecte de plural se explică prin faptul că, în limba română, substantivele de genul feminin terminate în pot avea trei tipuri diferite de desinențe de plural:  –e; -i; -uri.  Iar confuziile în alegerea formei normate de plural se manifestă mai ales în ceea ce privește substantivele de genul feminin terminate în (t)ă, unde concurența dintre desinențele de plural –e sau –i (de altfel, cele mai frecvente la feminin) „este veche în limbă și continuă să se manifeste și astăzi” (Nedelcu 2012, 2013: 76): studentă – studente; pată – pete; gheată – ghete DAR baltă – bălți, lopată – lopeți, nuntă – nunți, unde au loc transformări inclusiv în radicalul cuvântului.

De aceea, sunt frecvente în limba actuală ambele variante de plural ale acestor cuvinte, cu ambele desinențe, însă norma impune, în majoritatea cazurilor,  o singură formă: cu desinența fie în i , fie în –e. Astfel, în cazul substantivelor înghețată și ciocolată, forma normată de plural este NUMAI aceea cu terminația –e: înghețate, respectiv ciocolate (cf. DOOM2, p. 417 și p. 149, s.v. înghețată; ciocolată). La fel, forma normată de genitiv-dativ acestor cuvinte este înghețatei, respectiv ciocolatei și NU înghețății / ciocolății.

În cazul lui înghețată însă, lucrurile se simplifică dacă ținem cont că acesta este un adjectiv la origine, devenit substantiv prin schimbarea valorii gramaticale[1]:  (cremă) înghețată > (creme) înghețate. Ca și alte adjective (provenite, la rândul lor, din participii), cu aceeași terminație, înghețată are terminația (t)e la plural: complicată – complicate; regretată – regretate; combinată – combinate; invitată – invitate, vopsită – vopsite ș.a. Există probabilitatea ca greșeala privind pluralul să se producă și din cauza analogiei cu forma de masculin plural a adjectivului înghețat: (bulgări) înghețați, însă e foarte puțin plauzibilă o astfel de explicație, întrucât terminația –ă a cuvântului la forma de singular (înghețată) indică în mod cert o formă de feminin.

Limonezi sau… limonade?

Un alt plural stâlcit adesea este cel al substantivului limonadă. În loc de limonade, auzim adesea forma *limonezi. Acesta are pluralul întocmai ca alte cuvinte cu formă asemănătoare, și anume monadă – monade și nu *monezi; monedă – monede și nu *monezi. Forma normată de plural pentru limonadă este însă doar limonade (cf. DOOM2, 449, s.v. limonadă), așadar forma de genitiv-dativ e limonadei.  Prin analogie, pentru citronadă, oranjadă, corecte sunt doar pluralele citronade, oranjade.

Care este pluralul substantivului bragă?

Din aceeași sferă a băuturilor „de vară” face parte și braga, care, precum celelalte cuvinte deja discutate, ridică probleme în cazul declinării la plural. La terasele de la mare se comandă adesea *brage, în loc de brăgi, cu sensul de „porții de bragă”(cf. DOOM2, 98) – întrucât este vorba de un substantiv masiv, care, cu sensul de bază, nu are plural. Pluralul nu ar trebui să prezinte dificultăți, dacă substantivul ar fi pus în legătură cu un cuvânt cu terminație asemănătoare – de exemplu, cu fragă – pl. fragi ori cu șpagă – pl. șpăgi sau togă – pl. togi.

Vara sunt mai multe *festivale, ceea ce face ca *hotelele să fie pline de turiști.

Oare? De fapt, sunt mai multe… festivaluri și, implicit, hoteluri pline cu turiști. În acest caz, confuzia se produce din cauza faptului că, pentru genul neutru românesc, există două terminații de plural: –e, respectiv –uri, omonime cu desinențele de plural ale unor substantive de gen feminin, ceea ce complică foarte mult lucrurile.  Totuși, ordinea poate fi restabilită dacă facem analogia cuvintelor de gen neutru cu alte substantive similare, de gen neutru: de pildă, festival are aceeași terminație ca val – pl. valuri; mal – pl. maluri, iar hotel are pluralul în –uri întocmai ca fel – pl. feluri; țel – pl. țeluri. Însă acest lucru nu ajută întotdeauna, întrucât există și neutre similare cu plural în –e ca țambal – pl. țambale. De aceea, în asemenea situații, este bine să apelăm puțin la fapte de limbă ce țin mai degrabă de istoria limbii române: pluralul în –e al neutrelor românești este specific substantivelor mai vechi din limba română, pe când substantivele mai moderne de genul neutru[2] se impun, de regulă, cu pluralul în –uri festival și hotel sunt două dintre ele[3].

Prin urmare, pluralul înuri este specific neutrelor recent împrumutate, insuficient adaptate, iar trecerea la desinența de plural –e indică adesea preluarea împrumutului cult de către limba populară (cf. Brâncuș, apud Zafiu 2010), așadar varianta lor de plural în –e nu este cea normată. Cf.:

„Tendinţa de trecere la -e (almanahe) e mai puternică decât trecerea la –uri (mai mult accidentală şi prin atracţie: succesuri). Pluralul în –e modifică mai profund forma cuvântului, producând alternanţe fonetice. Procesul de adaptare este uneori anticipat sau accelerat cu intenţie umoristică, în forme de plural glumeţe (bloage).  Pluralul în -e poate deveni chiar o marcă a limbajului familiar-argotic, ca în cazul formei benoacle: «un Al Capone cu benoacle de miop» (bzi.ro); «îi bagi halogenele în „benoacle”» (forum.softpedia.com)” (Zafiu 2010).

Purtăm șorți sau șorturi?

Substantivul șort „pantalon scurt” este tot de gen neutru și, dacă am ține cont de cele enunțate mai sus, având în vedere că este un împrumut englezesc, relativ recent în limba română, am ști că forma corectă de plural este șorturi. Atenție, acesta nu trebuie confundat cu șorț, șorțuri „obiect de îmbrăcăminte purtat peste haine pentru a proteja în timpul lucrului” (precum șorțul de bucătărie) sau cu substantivul defectiv de singular sorți! (Totuși, se poate face analogia cu șorț, șorțuri pentru declinarea corectă la plural.)

Forma greșită de plural șorți poate fi pusă în seama unei posibile analogii cu un alt anglicism desemnând piese de îmbrăcăminte, al cărui plural are desinența i în română: substantivul de gen masculin, pluralia tantum (i.e. care nu are decât formă de plural), blugi, cu varianta jeanși.

Referințe bibliografice:

DOOM2 – Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

Nedelcu, Isabela, 2012, 2013, 101 greșeli gramaticale, București, Humanitas.

Zafiu, Rodica, 2010, „Păcatele limbii: Caucioace”, în România literară, nr. 1.

[1] Inclusiv în dicționare e înregistrat astfel.

[2] Prin cuvinte moderne, ne referim la cuvinte care au pătruns în limba română în ultimele secole.

Vară frumoasă în continuare! 🙂

Lasă un răspuns