Jocul de-a corect/incorect = pericolul de-a spune cert/incert
Conversaţie în virtual între doi studenţi la Litere… care nu doar că nu împărţeau aceeaşi bancă, dar nici aceleaşi litere: unul era la literele frumoase (= literatură), unul – la literele corecte (= lingvistică). De aceea, ironia… fără cenzură:
Replica primului: „Mulţumesc pentru corecţiile tehnicist gramaticale 1!”
Răspunsul la replică: „Nu aş îndrăzni să vorbesc de «corecţii» în acest context! să ştii că nu am porniri necreştineşti faţă de colegi şi te asigur că eticheta de «călău» nu mi se potriveşte. Oricum, mă bucur că apreciezi faptul că ţi-am făcut nişte corectări la nivelul formei expresiei.”
…preluând o vorbă… sau mai multe vorbe/cuvinte: „Se întâmplă şi la case mai mari!”, e necesar să precizez că folosirea cuvântului corecţie în locul cuvântului corectare (cu care seamănă DOAR din punct de vedere formal, nu şi din punct de vedere semantic) e o greşeală frecventă.
Am observat. Am comentat. Voi explica.
Corecţie e folosit în mod greşit cu referire la acţiunea de a corecta. Corecţie are sens specializat:
„pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie” 3
…asta însemnând că nu poate fi folosit INdependent de context.
Lămuritoare e sintagma în care acest cuvânt apare: casă de corecţie „loc unde îşi execută pedeapsa infractorii minori”4.
Odată scos din context cuvântul nepotrivit, trebuie găsit un alt cuvânt;
corectare, pl. corectări „acţiunea de a (se) corecta şi rezultatul ei” 5 e cuvântul care completează puzzle-ul lingvistic.
…DAR mai e un cuvânt: corectură, pl. corecturii.
Acesta înseamnă: „1. Operaţie de înlăturare a greşelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operaţia de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat” 6.
În această situaţie, e justificată întrebarea: pe care cuvânt, dintre cele două, îl folosim?
Corectură face trimitere directă la ideea de text(!) asupra căruia s-a intervenit cu scopul de a îndrepta o greşeală, în timp ce corectare are un sens mai larg. Pentru a evita ambiguităţile contextuale, e bine să fie folosit cuvântul corectură.
…un cuvânt folosit ca explicaţie pentru corecţie mi-a atras atenţia: epanortoză 7: „figură retorică constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în acelaşi enunţ, în scopul corectării enunţului sau a unei noţiuni” 8. Un simplu joc de logică îmi permite să spun… şi să scriu: epanortoză – sinonim pentru corecţie, epanortoză – figură retorică, corecţie – şi-a lărgit aria de semnificaţie.
…atunci, dacă spunem/scriem E nevoie de o corecţie la nivelul formei expresiei., e greşit? sau e corect?!
Când logica literelor corecte nu ne ajută, îi cerem ajutorul logicii literelor frumoase:
„E posibil ca multe lucruri să fie adevărate în acelaşi timp, chiar dacă se contrazic unul pe altul.” 9
- …de fapt, aşa: tehnicist-gramaticale. ↩
- http://www.ziare.com/social/functionari-publici/romania-reala-un-job-bine-platit-arderea-gazului-de-pomana-1036316. ↩
- Vezi www.dexonline.ro, s.v. corecţie, sursa: DEX ’98. ↩
- Vezi ibidem, sursa: DN. ↩
- Vezi ibidem, s.v. corectare, sursa: DEX ’98. ↩
- Vezi ibidem, s.v. corectură, sursa: DEX ’98. ↩
- Vezi ibidem, s.v. corecţie, sursa: DN. ↩
- Vezi ibidem, s.v. epanortoză, sursa: MDN. ↩
- Umberto Eco. ↩
Pingback: În concluzie: