Kilometri sau kilometrii? și Despre cum SĂ NU faci reclamă la… o carte!

Stau și mă gândesc: în marketing prinde bine orice formă de publicitate, chiar și negativă. Dar cred că acest mod de gândire și efectele lui depind foarte mult și de produsul pe care dorești să îl promovezi. Pentru că, de exemplu, atunci când dorești să promovezi o carte și o faci prin abateri grave de la limbă, nu numai că ți-ai pierdut publicul țintă, dar ai întors împotriva ta propria-ți armă. Și se pare că totuși se întâmplă.

Da, într-o eră în care ne plângem că nimeni nu mai este tentat să citească, reclama la o carte a ajuns să conțină probleme de ortografie. Nu prea credeți? Sincer, mi-a fost greu și mie să cred când am văzut. Dar, ca un paradox, nu m-a (mai) mirat (prea mult) nici acest lucru. Și sper doar să nu devină o… „tendință” sau, mai bine zis, o obișnuință. Mă bucur doar că nu e vorba de o carte de limba română. Acesta, într-adevăr, ar fi fost un paradox…

Cum să fie corect? Cum altfel decât kilometri, cu un singur i? Pentru că e vorba de pluralul nearticulat al substantivului kilometru: Am parcurs kilometri pe jos. Așa e corect! ¹

Atenție! Acest cuvânt se scrie cu doi i când este articulat: Kilometrii pe care i-am parcurs ne-au obosit foarte mult. (NU AȘA: Kilometriii pe care i-am parcurs… și NICI AȘA: Kilometri pe care i-am parcurs…). Dar, mai sus, nu putem vorbi de o formă articulată, ci pur și simplu de forma simplă de plural: 17 milioane kilometri pătrați.

Alternanța de singular-plural a cuvântului kilometru este identică cu cea a unui substantiv care se termină tot in gruparea de litere -ru: membru. Substantivul membru ridică  mai multe probleme chiar, tot în momentul când este trecut la plural, forma de plural pentru membru fiind membri și nu membrii ². La fel, membrii reprezintă forma de plural, articulată, a substantivului membru. Pur și simplu, în cazul sunetului i de la forma simplă de plural (membri), vorbim de un i pronunțat mai puternic (i forte), care creează tendința, în scriere, de a se nota dublu.

Dacă în redacțiile de ziare „nu mai este nevoie de corectori”, cu această mostră de mai sus e de demonstrat că, cel puțin în domeniul publicității, ar fi bine să se (mai) apeleze și la revizori. Poate citesc ei… mii de kilometri (!) de cărți și dețin astfel potrivirile de cuvinte CORECTE!