Lingviștii sunt (ca) lumea! :)
Se spune că absolvind o facultate (și nu numai) cu o anume specializare, devii, ca o concluzie bine înrămată în tiparele lumii, o persoană matură deținând niște foi cartonate pe care sunt notate caracteristicile specifice respectivei specializări – caracteristici pe care în mod cert lumea le asociază ca făcând parte din gândirea ta -, comprimate simplu într-un cuvânt pe care „oamenii mari” l-au numit simplu: profesie. Și, cum am absolvit Litere și recent un masterat specializat pe studiu lingvistic (Limba română: fundamente istorice și culturale), cu o lucrare de licență și disertație (da, asta e forma normată!) de masterat cu „continuitate între ele” (cum ne-au învățat profesorii că ar trebui, de pe vremea când eram boboci încă), lumea are încă impresia, din cauza aceasta, că pe diploma mea trebuie să scrie PROFESOR. Nu, total neadevărat! Pe diploma unui absolvent de Litere nu stă scris nicăieri numele vreunei profesii! Poate pe diplomele pe care le va primi de la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic… Dar nu, nici pe acelea nu va sta scris așa ceva, ci, cel mult, ele indică faptul că ești „format” să devii, dacă vrei, profesor…
Așadar, să lămurim: după absolvirea unei facultăți de Litere ce vei deveni? Aș putea răspunde simplu: Ce vrei!, dar lucrurile nu sunt nici în acest caz atât de simple. Aș adăuga însă o părere: profesia nu ți-o construiești datorită unei diplome, ci urmându-ți pasiunile și perfecționându-te în domeniul preferat.
Pot spune astfel că am urmat Litere pentru că mi-a plăcut acest domeniu cel mai mult, am ales specializarea principală limba și literatura română, pentru că nimic nu m-a atras mai mult și la nimic nu m-am priceput atât de bine cum m-am priceput la structura limbii române (mai ales la gramatica acestei limbi). Și, la absolvire, le-am spus tuturor că voi avea oficial acte de… filolog! 🙂 Da, știu replica tuturor: „ Să faci o facultate doar ca să te numești filolog?”… Nu, n-am făcut o facultate ca să fiu filolog, ci am urmat ce mi-a plăcut, mi-am urmat visurile și pasiunile, nu pentru a mă plasa mai târziu într-o funcție importantă, nu ca să am o profesie bănoasă, ci pentru că eu am ales să fac ce-mi place.
Mai departe, la masterat, deși mulți consideră inutile și fără vreun scop aceste tipuri de studii, am vrut să fac ce-mi place cel mai mult din ceea ce… îmi place. Și am visat să se formeze și să se reia cursurile unui masterat care nu prea mai avea șanse să renască, mai ales cu un domeniu principal de studii atât de „învechit și expirat” ca… limba română. Și s-a format! Căci am visat și mi-am dorit… Și l-am absolvit! Am dovedit că limba română mai are încă subiecte de studiu actuale și nu am lăsat să se aștearnă praful pe cărțile de lingvistică, dar, mai ales, peste cărțile de gramatică, peste lucrarea de licență, care, se pare, și-a găsit astfel continuarea… Ce-am devenit la absolvire? Zâmbesc, căci îmi revine în minte o discuție cu o colegă de masterat, imediat după susținerea disertației:
„ – Ralu, ce suntem noi acum, după ce s-a terminat și perioada noastră de masterat?
– Noi suntem, Georgi. Tot noi suntem! Dar, ca absolvenți ai unui astfel de masterat, poate ne putem numi acum lingviști!
– Nu-mi place cum sună! Noi suntem gramaticieni. [n.n.: Amândouă am avut ca teme ale disertației de masterat subiecte de sintaxă.]
– Păi, ca absolvente ale acestui masterat, suntem lingviști. Ca pasionate de gramatică în mod special, suntem, dacă am despica firul limbii române, gramaticieni!
– Așa, așa! Eu sunt gramatician!”
Cred că am răspuns deja mai sus. Mă declar lingvist! Bineînțeles, cer a se interpreta sensul grosso modo. 🙂 Și Georgi, colega mea, e personajul simpatic care demonstrează că poți să te numești cum vrei tu dacă ți-ai urmat pasiunile în a deveni ceea ce vrei să fii: nu un om într-o funcție înaltă, nu un om cu o profesie bănoasă sau cu o afacere profitabilă. Asta, în mod cert, poți alege ulterior să DEȚII, nu înainte de a alege ce să DEVII!
Iar pentru a fi ce vrei să fii nu trebuie să fie neapărat numele tău scris pe o diplomă, ci mai ales pe inima ta să stea scris ce vrei să faci! Eu cred că m-am născut să fiu lingvist, așa cum alții s-au născut să salveze vieți, iar alții să construiască lumi, să studieze spații… Și, indiferent de ceea ce am ales să facem fiecare, am mai realizat un lucru: cu toții avem cel puțin un numitor comun. Se numește cuvântul (cu toate sensurile sale)! Real sau imaginar, cuvântul construiește și distruge; limbajul, indiferent de forma sa, stă la baza tuturor lucrurilor, activităților, funcțiilor și profesiilor…
De aceea, lingviștii sunt lumea toată! 🙂 Cel puțin, asta au dorit să arate prin înregistrarea unui cover al faimoasei melodii interpretate de Michael Jackson, We are the world, și câțiva dintre profesorii și studenții înscriși în proiectul Budapest ELTE-MTA Theoretical Linguistics Programme. Aceștia au înregistrat cântecul cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea departamentului lor de lingvistică. Au arătat că, nu o dată, cuvintele/lingviștii salvează lumea…
Eu zic că sună foarte simpatic, iar versurile adaptate… vorbesc de la sine:
We are the world/linguists (lyrics)
There comes a time
When we heed a certain call,
When linguists must come together as one.
There are people speaking,
They bind and command;
It’s grammar, the greatest gift of all.
We can’t go on
Pretending day by day
That we know our language works in the brain.
We are all a part of
God’s linguist family,
And the truth, you know, grammar’s all we need.
We are the world,
We are the linguists,
We are the ones who make a brighter day
By making theories.
There’s a choice we’re making
By forming hypotheses
And we’ll describe a language
Just you and me.
Send them a research group
So they’ll know that someone cares
And their data will be thoroughly explored.
God has shown us
By turning stone to bread
That even a linguist must be fed.
We are the world,
We are the linguists,
We are the ones who make a brighter day
By making theories.
There’s a choice we’re making
By forming hypotheses
And we’ll describe a language
Just you and me.
When you’re criticized
There seems no hope at all,
But if you just believe
There’s a usage-based approach.
Well, well, well, well, let us realize
That debates will always come
Even though we stand together as one.
We are the world,
We are the linguists,
We are the ones who make a brighter day
By making theories.
There’s a choice we’re making
By forming hypotheses
And we’ll describe a language
Just you and me.
Iar linia melodică au păstrat-o ca-n original! 🙂
Dincolo de partea distractivă, această înregistrare arată că lingviștii nu sunt oameni ursuzi și închiși în lumea lor de cărți și biblioteci, cum sunt adesea percepuți, ci lingviștii sunt… (ca) lumea, sunt simpatici și au (și ei) imaginație suficient de bogată. Ca niște artiști! 🙂