Scrierea cu literă mică (minusculă)

Se scriu cu literă mică1

 


1. substantivele comune şi toate celelalte părţi de vorbire, în următoarele situaţii:

când acestea sunt cuvinte de declaraţie, folosite în trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă: E în şedinţă. zise secretara.;

după puncte de suspensie, când între comunicări există o legătură strânsă: Apare străinul… salută politicos… se aşază în primul rând.

Notă! Când între comunicări nu există o legătură strânsă, se foloseşte majuscula.

Se poate folosi minuscula şi după alte semne de punctuaţie finale, atunci când comunicarea anterioară este neîncheiată: Ce-i? popă? negustor? (I. L. Caragiale); Fie-ţi milă! e nevastă-ta, iart-o! (Idem);

 

după două puncte (în afară de cazurile în care ele precedă vorbirea directă sau un citat): Nu am văzut emisiunea: s-a stricat televizorul; Exerciţiul e dificil: nimeni nu l-a rezolvat.;

când cuvintele sunt puse între ghilimele, dar nu urmează după două puncte: A dat glas unui „of” ce m-a întristat. DAR: A rostit: „Of, ce necazuri am!”.

2. următoarele categorii de subst. comune:

un adonis, un apolo, un donjuan, un păcală (TIPURI UMANE);

un marghiloman, haţegana, olandă, o havană (obiecte denumite după creatorul lor sau după locul de provenienţă);

ciclop, elf, iele, muză, nimfă, sirenă, titan, trol (fiinţe mitice);

capitalism, feudalism (sisteme economico-sociale); mezozoic (epoci geologice); războaiele balcanice, războaiele punice (războaie care nu au nume unice);

angora, astrahan, buldog, caniş, cabernet, camembert, ionatan, merinos (varietăţi de plante, de animale, soiuri de vinuri, produse alimentare);

băile Govora, bulevardul Nicolae Bălcescu, comuna Tudor Vladimirescu, fluviul Dunărea, insula Sfânta Elena, judeţul Timiş, munţii Carpaţi, pasul Tihuţa, râul Timiş, vârful Ciucaş (subst. cu sens generic care nu fac parte din numele propriu al unităţilor geografice/administrativ-teritoriale);

est, vest (punctele cardinale);

3. adjectivele din denumirile unor plante: măr creţesc, cireşe pietroase;

4. pronumele de politeţe: dumneata, dumneavoastră;

5. cuvintele ajutătoare din componenţa unor nume proprii: Ludovic al VI-lea, Ştefan cel Mare, Leonardo da Vinci, Charles de Gaulle, Ludwig van Beethoven; America de Nord, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord; Ziua Internaţională a Femeii;

6. primul cuvânt al fiecărui vers (în poezia modernă);

7. nume proprii (pentru a realiza un anumit efect stilistic): ceauşescu, pcr.

 

 

  1. Vezi DOOM2, p. LIV-LVI.

5 thoughts on “Scrierea cu literă mică (minusculă)

  • Pingback: Scrierea cu literă mare (majusculă)

  • 11 ianuarie 2015 at 14:43
    Permalink

    Bună ziua. În această situație cum este corect ”Activitatea de audit intern la nivelul primăriei comunei M și a entităților publice subordonate…” – Primăriei trebuie scris cu majusculă? Mulțumesc!

  • 14 ianuarie 2015 at 22:33
    Permalink

    Da, ca nume de instituție, se scrie cu majusculă. Într-un enunț ca Mă duc la primărie., cu sens general, de „locație”, se scrie însă cu literă mică.

  • 2 iunie 2020 at 14:48
    Permalink

    Buna ziua! Cum se scrie corect? Manager interimar sau Manager Interimar?

  • 8 iunie 2020 at 21:11
    Permalink

    Bună, Andra.

    În acest context, „interimar” se notează cu literă mică. Inclusiv „manager”. Dar, dacă e vorba de documente, în încheiere/semnătură, se poate trece prima literă a sintagmei cu majusculă: „Manager interimar”, după care se semnează persoana în cauză.

    De ex.:
    „În urma ședinței, managerul interimar a decis…”

    „ DECIZIE
    ………………………………………………………………….
    ………………………………………………………………….
    ………………………………………………………………….
    Manager interimar,
    Ion Popescu”

    Sper că te-am putut lămuri. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *