Termenul argotic „impresar”
Cuvântul impresar, neologism de origine franceză având sensul de „persoană care mijlocește sau organizează reprezentații teatrale, concerte etc.”[1] este folosit și ca termen argotic, cu multiple sensuri chiar, variind în funcție de contextul în care este utilizat:
1. „deținut infatuat care a ieșit din carantină și nu se teme de pușcăriașii periculoși din închisoare”[2] sau „deţinut care încearcă să creeze o bună impresie în colectiv şi să câştige o poziţie de lider, dar în realitate nu are o personalitate puternică”[3];
2. „minor internat într-un centru de reeducare, cu un comportament teribilist, care nu se supune minorilor cu vechime mai mare în institut”[4];
3. „cineva plin de sine, plin de impresii”; „fițos” – mai ales în discuțiile informale ale tinerilor: „Uite-l și pe ăsta ce impresar e!” (www.123urban.ro, s.v. impresar)
Indiferent de sens, se poate observa că „termenul provine de la sensul argotic al lui impresie, utilizat la plural cu înțelesul de părere de sine, mândrie, în limbajul familiar-argotic fiind sinonim cu fițe, aere”[5].
În timp, de la aceeași bază lexicală, s-a dezvoltat în limbajul argotic și termenul impresionist („o persoană care-și dă impresii, cu aere de superioritate”[6]), de altfel folosit ca sinonim pentru impresar:
„Bai, impresionistule, crezi că dacă ai cuvinte din dicţionare şmechere m-ai dat pe spate?” (www.123urban.ro, s.v. impresionist)
[1] www.dexonline.ro, s.v. impresar.
[2] Nina Croitoru-Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, Slobozia, Editura Arnina, 2003, s.v. impresar.
[3] Daniela Marton, Argoul deținuților – între expresivitate și fantezie, articol publicat pe site-ul www.criminologie.ro, p. 201.
[4] Nina Croitoru-Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a, Slobozia, Editura Arnina, 2007, s.v. impresar.
[5] Mihaela Oană, Câteva considerații asupra derivatelor sufixale din argoul tinerilor, în * * *, Limba română: controverse, delimitări, noi ipoteze (II). Pragmatică și stilistică. Actele celui de-al 9-lea Colocviu al Catedrei de limba română (București, 4-5 decembrie 2009), editori: Rodica Zafiu, Adina Dragomirescu, Alexandru Nicolae, Editura Universității din București, 2010, p. 196. Vezi și Rodica Zafiu, Impresii, în „România literară”, nr. 46/2005, disponibil on-line și la adresa http://www.romlit.ro/impresii: „Desigur, termenul impresie nu poate avea un sens limitat la deţinuţi sau minori din centrele de reeducare; definiţiile incomplete surprind, doar, un efect îndepărtat al evoluţiei cuvîntului în mediul argotic: individul care “are impresii” este desemnat, metonimic, prin trăsătura sa caracteristică, sau printr-un joc de cuvinte care remotivează etimologic termenul impresar, legîndu-l de noul sens al lui impresie.”
[6] www.123urban.ro, s.v. impresionist.