Titlu șocant și… greșeli „de groază” într-un singur articol de ziar
Se dă titlul:
Se ia sensul cuvântului groază din dicționar:
Acum, sincer, nu că aș avea ceva cu bieții câini sau orice alte animale… Dimpotrivă! Dar nu mai „de groază” ar fi fost să fie vorba de un om? Știu, e caracteristica stilului publicistic să epateze începând mai ales cu titlul (care tentează dacă este cât mai șocant), însă, apropo de gradele de teamă pe care ți le poate provoca un lucru, pot spune că felul în care scriu în limba română jurnaliștii de la „Adevărul” este chiar… de groază!
Într-un singur articol (cel cu titlul menționat mai sus), domnul ziarist face vreo 13 greșeli și abateri de la norma limbii literare (dacă ar fi să fim mai cârcotași…; dacă ar fi să fim mai indulgenți, în jur de 10 tot se pot număra):
Ca să nu mai spun că există neconcordanță între titlul șocant și chiar ideea de bază din introducerea în articol, semn că ziaristul s-a răzgândit între timp: de la groază (în titlu) se trece la un simplu sentiment de… neplăcere (deci, nimic – nici măcar – șocant, doar ceva… dezagreabil). Până la urmă cum este situația: de groază sau doar dezagreabilă? Așadar, o discordanță semantică între titlu și conținut, între ceea ce aștepți să citești și între ceea ce este scris:
Dar compoziția jurnalistică nu se oprește aici, ci de-abia începe… cu din ce în ce mai multe greșeli de scriere și abateri de la norma literară:
Unele mai grave, altele mai puțin grave, însă ușor de corectat la o simplă aruncare de ochi. Dar cum la ziare nu se mai obișnuiește revizia lingvistică… Nu mai insist însă pe explicații.
Din nou, se insistă pe ideea de sentiment de groază, prin introducerea în text, de această dată, a unui anglicism (horror), ale cărui definiții din dicționare ar fi:
Cam indecis domnul ziarist… Dar mai rău este că își continuă scrisul cu și mai multe abateri, cu și mai multă neatenție:
Cuvântul arboretum nu este consemnat în niciunul dintre dicționarele limbii române:
Dezacord, invenții de cuvinte, topică… personalizată, care opacizează mesajul, chiar cuvinte omise, necesare pentru a înțelege informațiile esențiale… Ziaristul nostru chiar are dreptate când surprinde esența într-un subtitlu, căci, într-adevăr… se distrug lucrurile bune, iar dumnealui începe (și sfârșește, se pare) cu unul dintre bunurile noastre de neprețuit: limba română! Și după cum scriu el și mulți alți ziariști din România, trebuie să admit că tocmai am lecturat un articol… (de) hórăr! 🙂