Un cuvânt. Un articol

E ştiut faptul că stilul artistic „are un caracter individual şi original” ¹, că acesta caută „inovaţia şi unicitatea expresiei” ².

Ceea ce nu e ştiut (uşor observabil) e faptul că discursul politic poate actualiza aceleaşi constante teoretice.

Fără a pune semnul egal între stilul artistic şi discursul politic, trebuie să recunoaştem că ambele limbaje utilizează cuvinte neînregistrate în dicţionare.

Mi-a atras atenţia următorul cuvânt: a prioritiza, atât prin forma sa, cât şi prin frecvenţa utilizării:

„România trebuie să realizeze o ordonanţă prin care să prioritizeze…” ³;

„Pentru a evita o posibilă angajare a răspunderii solidare, este posibil ca administratorii să prioritizeze plata obligaţiilor bugetare” ⁴;

„Guvernul trebuie să prioritizeze proiectele finanţate cu…” ⁵.

Sensul nu e greu de intuit dacă avem în vedere substantivul prioritate „însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate” [6. www.dexonline.ro, DEX ’98, s.v.].

E mai greu de găsit o definiţie ştiinţifică a verbului, întrucât verbul nu e înregistrat în dicţionare.

Folosirea verbului acestuia nu constituie o greşeală, ci o inovaţie, o încercare de a completa familia de cuvinte a unui cuvânt existent.

Substantivul prioritate este un împrumut din limba franceză: fr. priorité ⁶.

Tot în limba franceză există verbul prioritiser care este, însă tradus în română prin substantivul prioritate ⁷, fără a exista simetrie la nivelul claselor morfologice.

Tocmai de aceea, verbul a prioritiza, deşi, oficial, în afara sistemului limbii române actuale, ar trebui acceptat, şi nu respins sau etichetat ca fiind o apariţie bizară, accidentală, o construcţie greşită.

Deşi limbile română şi engleză nu fac parte din aceeaşi familie, cele două au un fond neologic comun. Acest fenomen este posibil pentru că limba engleză a împrumutat multe cuvinte din limba latină (clasică) şi din limba franceză, după cum şi vocabularul limbii române s-a îmbogăţit prin împrumuturi din cele două surse. Prin urmare, contextul descris permite asocierea unor cuvinte din limbile franceză, engleză şi română.

Am arătat că verbul a prioritiza nu apare în dicţionarele limbii române, dar că verbul prioritiser există oficial în vocabularul limbii franceze. În limba engleză există de asemenea un verb care poate fi pus în legătură cu cele două: to prioritize ⁸.

Dacă în limbile franceză şi engleză există verbul avut în discuţie, iar verbul a pătruns deja în discursul politic din nevoia de a completa un şir de cuvinte înrudite semantic (prioritate, prioritar), se poate afirma că a prioritiza, deşi nu reprezintă încă un articol de dicţionar, este un element ce va intra în vocabularul limbii române.