Verbul argotic „a (o) arde”
Verbul argotic a arde este cunoscut dintr-o serie foarte variată de expresii și construcții inedite, având o multitudine de sensuri și demonstrând astfel dinamica limbii române, o limbă în continuă reinventare și îmbogățire lexicală și, mai ales, semantică.
În funcție de context, a arde poate avea multiple înțelesuri: „a da”; „a face”; „a lua” etc. Poate apărea singur în context, ca verb lexical, cu sens deplin, însă surprinzătoare sunt, mai ales, combinațiile de cuvinte/particule în care se întâmplă să fie ocurent: poate fi verb tranzitiv (urmat de un complement direct: vezi exemplele de la a.) sau verb reflexiv (exemplul b.); însoțit de pronumele personal, feminin, o, cu valoare neutră (vezi c.), poate fi exclamativ (vezi d.) etc.
a. „Casierița îl invită iar să aștepte la coadă până-i vine rândul… la care omul nostru se întinde peste ghișeu și-i arde o palmă sănătoasă!” (www.FunkyDonkey.ro);
„Arde-l pe fraier!” (www.gaben.ro), cu sensul de „a bate, a lovi” (și în expresii precum a arde pe cineva cu ceva – L-am ars cu un par.; a-i arde cuiva ceva la/în… – I-am ars un pumn direct în față.) sau, după context, „a fura pe cineva, a înșela, a păgubi”;
„Serghei Mizil: Băi, dar a ars-o pe aia sau n-a ars-o pe aia?
Cristian Brancu: Nu!
Serghei Mizil: Păi, înseamnă că n-a mers vrăjeala.
Cristian Brancu: Deci, nu merge vrăjeala aşa.
Serghei Mizil: Păi, dacă n-a ars-o.” (dintr-un articol publicat în data de 30 mai 2013, pe site-ul www.paginademedia.ro); în asemenea cazuri, când se face referire la o femeie, prin pronumele personal o, acest verb capătă și o conotație sexuală;
„Demolat de ITM: Inspectorii l-au «ars» cu 50.000 lei pe un orădean care îşi face casă ajutat de rude.” (titlul unui articol publicat pe site-ul ziarului „Bihoreanul”, www.ebihoreanul.ro), cu sensul de „l-au amendat cu…”.
În astfel de exemple, precum cele de mai sus, de fiecare dată a arde are un sens negativ; fie că e vorba de a bate sau lovi pe cineva, de a păgubi, fura sau înșela, fie că are conotații sexuale, acest verb se referă la un lucru neplăcut care ți se întâmplă sau îi este cauzat altcuiva.
Când obiectul direct al verbului argotic a arde este o băutură alcoolică, sensul verbului este, bineînțeles, acela de „a bea”; la fel, dacă are ca obiect un joc de orice tip, înseamnă „a juca”:
„La foc de tabără ardem și o pălincă că doar n-o fi foc…” (www.cafeneaua.com);
Hai să ardem niște tabinet!
b. „Ne-am ars, Paraschive, ne ia iar la întrebări.”[1], având sensul „a o păți, a ajunge într-o situație foarte neplăcută”;
c. „S-o ardem aiurea…” (titlul unui articol publicat pe blogul www.ovidiux.com), cu înțelesul „a-și petrece timpul, a-și pierde vremea”;
„Dau o fugă în oraș după domnișoare…
Că nu mai am nici loc gol de parcare.
Și o să parchez la ele în dormitoare.
Azi o ardem în deplasare.” (Versuri melodie Maximilian feat. Zhao & Spike – Domnișoare, disponibile la adresa www.versuri.ro). Aici, pe lângă sensurile din exemplul anterior, a (o) arde poate înseamna și „a umbla” sau „a petrece”.
În asemenea contexte, acest verb preia de fapt sensul expresiei a arde gazul de pomană/degeaba: „a pierde vremea fără rost”, „ a nu face nimic”.
O altă expresie inovatoare, construită cu ajutorul verbului a (o) arde, răspândită în limba română în ultima vreme, este și a o arde neconvențional, cu înțelesul „a se comporta într-un mod nonconformist”:
„Agenția The Secret Service o arde neconvențional.” (titlul unui articol publicat pe site-ul www.iqads.ro, în data de 28.10.2008, vizualizat în data de 07.09.2013)
Alte construcții având ca bază acest verb, însoțit de pronumele personal, feminin, o, sunt:
– a o arde dubios;
– a o arde monden;
– a o arde în figuri („a avea pretenții nejustificate, a avea un comportament ostentativ, arogant”; „ a face figuri”; „a se da mare” etc.), foarte frecventă. Adesea, în această expresie, verbul a arde este înlocuit de a rupe: a (se) rupe în figuri;
– a o arde în smardoială (probabil „a se da bătăuș”; „ a avea pretenții de bătăuș”).
În aceste expresii, „a o arde e abstractizat, parțial desemantizat, având doar rolul de a introduce, prin circumstanțialul de mod, calificarea unui comportament”[2].
d. Arde! Hai să plecăm de aici! (cu sensul „E pericol!”); Arde! Nu mai e timp. (adică „E urgent!”)
Indiferent însă de exemple, sensurile acestui verb au o trăsătură comună: se referă la a realiza un lucru cu patimă, „cu foc”, cu energie și intensitate maximă. De aici… a arde.
Sunt cazuri multiple când verbul a (o) arde poate fi înlocuit de un sinonim parțial – verbul a frige; totuși, se pare, a arde este mult mai răspândit ca argou și chiar mai sugestiv:
– a-i frige una cuiva;
– a se frige cu cineva; a frige pe cineva;
– a o frige (aiurea/pe banii cuiva etc.);
– a o frige la caraimane;
Un alt verb argotic din sfera semantică a arderii, care dezvoltă sensuri asemănătoare, este și a (se) pârli.
Surse bibliografice:
Traian Tandin, Limbajul infractorilor, București, Editura Paco, 1993.
Rodica Zafiu, 101 cuvinte argotice, [București], Humanitas, [2010].