fbpx

Zece mijloace de suspendare a unei comunicări prin expresii stereotipe

În limba română, există mai multe situații în care, într-o conversație (și nu numai), vorbitorul pur și simplu suspendă comunicarea, prin anumite formule stereotipe, care au rolul și de a condensa oarecum informația, de a o simplifica prin evitarea argumentelor ușor de intuit, dar și de a menține contactul cu interlocutorul. Astfel, „vorbitorul suprimă un lanț enumerativ, din dorința de a evita redundanța excesivă”[1].  Aceste formule poartă numele de mijloace de suspendare a comunicării, secvențe sau clișee rezumative și sunt lipsite de conținut informativ propriu, mai ales în afara contextului. Ele au sens numai prin raportarea la termenii anterior menționați în comunicare.

Folosind clișee rezumative, enunțurile noastre capătă un caracter deschis și lasă libertatea receptorului de a le continua.

1. etc.

O abreviere de la expresia latinească et cetera, care indică faptul că o enumerare ar putea fi continuată. Este sinonimă cu și așa mai departe (abreviată ș.a.m.d.); și alții/și altele (abreviată ș.a.):

„Am observat că acele materiale – cărți, filme, bloguri, articole etc. – care ne ajută să creștem pe termen lung sunt mai utile decât cele care ne generează emoții imediate, care ne umflă motivația de moment.” (dintr-un articol publicat pe blogul florinrosoga.ro, vizualizat în data de 26.04.2014)

Atenție! Înainte de etc., în limba română, în scris, nu se notează niciodată virgulă, tocmai pentru că trimite la ideea de enumerare și este echivalent cu expresii care implică această conjuncție copulativă și, înainte de care, într-o enumerare, regula de punctuație ne spune că NU se pune virgulă.

2. și nu numai

Din aceeași serie cu etc., această expresie se folosește tot după un lanț enumerativ:

„Ofer spre închiriere aparatură DJ: boxe, play-ere, lumini și nu numai.” (dintr-un anunț publicat pe site-ul www.olx.ro, în data de 7 aprilie 2014)

3. alte alea/alte cele(a)

Specifică limbii române vorbite, expresia alte alea sau alte cele este caracteristică limbajului „popular”. În ultima vreme însă, se poate remarca extinderea ei din limba vorbită în cea scrisă.

„Opinii, bârfe și alte alea… Un român rătăcit în Italia” (subtitlul blogului eugenvilcu.wordpress.com, vizualizat în data de 26.04.2014);

„Politică, scandal și alte cele… Crin Antonescu și-a anunțat demisia” (titlul unui articol publicat pe site-ul de știri www.sibiunews.net, în data de 4 martie 2014).

4. bla, bla, bla

O altă expresie care a trecut foarte rapid din vorbire în limbajul scris este bla, bla, bla. În plus, se poate observa că aceasta are capacitatea de a flexiona. Se întâlnește adesea și cu forma articulată de plural: bla-bla-uri, dar și la singular: bla-bla-ul. Mai mult chiar, când capătă astfel de forme, din substitut al unui substantiv, care încheie o serie enumerativă, are o nuanță peiorativă, fiind sinonimă cu nimicuri, lucruri neînsemnate, vorbe goale.

„Cum citesc mesajele de Paște: Bla bla bla bla… vă doresc… bla bla bla bla… iubire și speranță… bla bla bla bla… lumină… bla bla bla bla… cei dragi!!” (banc de pe site-ul mioritice.libertatea.ro, vizualizat în data de 26.04.2014);

„Dacă nu lăsăm managementul ales pe criterii de competenţă să-şi facă treaba, să aibă putere de decizie în instituţie, tot aceleaşi bla-bla-uri, aceleaşi sloganuri.” (dintr-un articol publicat pe site-ul www.timponline.ro, în data de 02 august 2013);

Blabla-ul are trecere peste tot, nu face rău nimănui, nu deranjează, nu-i perisabil, nu se-mpute, se poate păstra oricât, n-are termen de garanţie, trece de la vânzător la cumpărător, ca şi cum n-ar fi nicio diferenţă. Blabla-ul e genial, toţi îl cumpără şi vând de plăcere.” (dintr-un articol publicat pe site-ul adamaica.wordpress.com, în data de 24 septembrie 2009).

5. (alte) chestii d-astea (/din astea)/de genul ăsta

Tot specifică registrului oral, această expresie stereotipă de suspendare a comunicării e regăsită, tot mai mult, și în limba scrisă:

„Am crezut că te-ai schimbat și tu ca tot omu’, că ai dat de sarcini, obligații, chestii d-astea lumești. ” (dintr-un articol publicat pe site-ul dincolodeom.wordpress.com, în data de 10 august 2013);

„Mi-a plăcut foarte mult cum era atmosfera, cum se comportau cu persoanele pe care nu le cunoșteau, am văzut că toți erau prietenoși, fără inhibiții, fițe și alte chestii de genul ăsta.” (dintr-un articol publicat pe site-ul asirys.blogspot.ro, în data de 18 februarie 2014).

6. alte comedii/bazaconii de felul ăsta

Substantivele comedii, bazaconii sunt generice, s-au desemantizat și și-au dezvoltat un sens nedeterminat. Totuși, în expresii alcătuite cu prepoziția cu sens partitiv de, urmată tot de o sintagmă nedefnită (astea, [felul] ăsta), clasa căreia îi aparține obiectul poate fi identificată: obiectul sau clasa, deși nenumit(ă), își stabilește referința prin raportare la constituenții anterior menționați în enunț sau, mai exact, în enumerare.

„Crucea Albă a avut o idee bestială de a strânge bani prin joc. Ei ne invită la bătălii cu laser, karaoke și alte comedii mișto.” (dintr-un articol publicat pe blogul ta-su.blogspot.ro, publicat în data de 26 iunie 2013);

„Pe mine m-au zăpăcit babele că de ce am pus cale în buchetul de mireasă, că sunt de rău augur, înseamnă despărțire și alte bazaconii de felul ăsta!” (dintr-o discuție pe un forum de pe site-ul www.parinti.com, din data de 17.04.2003)

7. d(e)-alde de-astea/alea

Din sfera dialectală (subdialectul muntenesc), populară a limbii, a migrat foarte mult în limba uzuală, standard, această expresie: d-alde de-astea/alea.

„Adică trebuie să aibă noţiuni de Photoshop zdravene să creeze el însuşi o ştampilă de Sara Dermomed, de exemplu, dar şi economice, să ştie să ia date de identificare ale firmelor, să creeze IBAN-uri fictive dar care să se potrivească respectivei bănci, adică ăsta deja e un infractor avansat în de-alde de-astea, trebuie să fie falsificator de profesie, nu amator, ce naiba! ” (dintr-un articol publicat pe site-ul opiniicetatenesti.com, în data de 13 ianuarie 2014)

8. nu știu ce

Putând substitui grupuri nominale, dar rezuma și acțiuni, expresia clișeică nu știu ce, din locuțiune pronominală/adjectivală „a devenit însă o simplă marcă a vagului, a aproximării, a suspendării, îndeplinind un rol pragmatic pe care îl joacă și alte expresii, de tipul: și așa mai departe, tot felul de chestii, mă rog, una-alta, aia...”[2]:

I-a cumpărat cărți, caiete, creioane și nu știu ce alte rechizite.

9. că așa și pe dincolo

Această îmbinare de adverbe coordonate prin și reprezintă un substitut de propoziție. De regulă, este în strânsă legătură cu un verb de declarație, motiv pentru care a căpătat și valoarea de pseudocitat.

„ Așa că a doua zi am dat sfoară pe chat-ul revistei Știință și Tehnică (pe vremea aceea avea și chat)… că americanii… că așa și pe dincolo… auzi nene!” (dintr-un articol publicat pe site-ul stiintasitehnica.com, în data de 26.04.2014)

10. c-o fi (și) c-o păți

Din aceeași serie cu expresia mai sus menționată (la numărul 9), este și c-o fi, c-o păți sau cu elementele coordonate copulativ – c-o fi și c-o păți. Foarte simpatică, a trecut și ea, ca majoritatea celor discutate mai sus, din limba vorbită, „populară”, în cea scrisă.

„Doar ce l-a propus Crin Antonescu pe neamțul Klaus Johannis pentru postul de ministru de interne și mai ales pentru cel de viceprim-ministru, că s-au și burzuluit pesediștii. Care, strîmbînd din nas, că da, e un cîștig pentru guvern dar, să vedeți, c-o fi, c-o păți, care aruncînd direct săgeți otrăvite…” (dintr-un articol publicat pe site-ul www.brasovultau.ro, în



[1] Silvia Krieb-Stoian, Mijloace lingvistice de suspendare a comunicării. Formule stereotipe specifice limbii române, în * * *, Limba română. Ipostaze ale variației lingvistice. Actele celui de-al 10-lea Colocviu al Catedrei de limba română (București, 3-4 decembrie 2010) (I) Gramatică și fonologie. Lexic, Semantică, terminologii. Istoria limbii române, dialectologie și filologie, [editori: Rodica Zafiu, Camelia Ușurelu, Helga Bogdan Oprea], Editura Universității din București, 2011, p. 105.

[2] Rodica Zafiu, Strategii ale impreciziei: expresii ale vagului și ale aproximării în limba română și utilizarea lor discursivă, apud ibidem, p. 108.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *