Toate drumurile duc la… limba română

Printre neologismele care păstrează accentul grafic din limba de origine se numără:

pietà „reprezentare în artele plastice a Madonei, cu Iisus mort pe genunchi sau în braţe”1;

café-concert „spectacol la care publicul stă la mese”2;

café-frappé.

Interesant de analizat este ultimul cuvânt purtător de accent „străin”. Răspunsul la întrebarea „Ce înseamnă?” îl putem afla dintr-un dicţionar explicativ sau, mergând pe căi ocolitoare, dar cu destinaţie cel puţin mulţumitoare: prin comparaţia următoarelor elemente lingvistice: frappé (fr.) – frapieră (rom.) – a frapa (rom.).

frapieră „vas special, de obicei de aluminiu (aşezat pe un suport), folosit pentru răcirea [subl. n. – E. C.] cu gheaţă a băuturilor”3; din frapa4.

→ frapa, pe lângă sensul „a impresiona puternic prin caracteristici ieşite din comun”5, are şi înţelesul „a răci [subl. n. – E. C.] cu ajutorul gheţii”6. Dacă avem în vedere expresiile a rămâne ca o stană de piatră însemnând „a rămâne încremenit, nemişcat”7 sau a-i îngheţa cuiva inima (sau sângele în vine) însemnând „a încremeni (de spaimă)”8, observăm că cele două sensuri ale verbului a frapa nu sunt chiar atât de îndepărtate.

În concluzie, dacă sensul fr. frappé e străin vorbitorului de limbă română, sensurile cuvintelor frapieră şi frapa, adaptate la sistemul fonetic şi fonologic al limbii române, ne ajută să descoperim realitatea de dincolo de realitatea… lingvistică: café-frappé înseamnă „cafea rece”.

Verificăm:

café-frappé „cafea rece [subl. n. – E. C.] cu îngheţată, frişcă (şi alcool)”9.

În concluzie, câteva paralelisme simple ne ajută să înţelegem un cuvânt atât de prezent în realitatea / limba română contemporană.

…sper că nu mi-am răcit gura de pomană şi că măcar unii receptori au fost frapaţi, nu atât de cele descrise anterior, cât de faptul că decodarea unui cuvânt străin constă în decodarea cuvintelor româneşti. ☻