Verbul

VERBUL

1. Definiţie: Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea, existenţa.

Locuţinea verbală este  un grup de cuvinte cu sens unitar şi valoarea unui verb. (a-şi aduce aminte, a-şi bate joc, a lua peste picior, a pune beţe în roate)

2. Clasificare:  a) în funcţie de relaţia VERB – SUBIECT;

b) în funcţie de relaţia VERB – OBIECT;

c) în funcţie de particularităţile de FLEXIUNE;

d) în funcţie de capacitatea de a constitui PREDICATUL unei propoziţii.

 

a) în funcţie de relaţia VERB – SUBIECT: PERSONALE; IMPERSONALE; UNIPERSONALE

VERBELE PERSONALE: – au forme pentru toate persoanele;

– se pot asocia cu un nominal în cazul N cu rol de S.

VERBELE IMPERSONALE: – au numai formă de pers. a III-a sg.;

– NU se pot asocia cu un nominal în N cu rol de S (nu admit un S – persoană de tipul el/ea).

§         PROPRIU-ZISE: au valoare impersonală indiferent de context: a tuna, a fulgera, a ninge,                     a trăsni, a se înnopta etc. (S: inexprimabil);

§         IMPROPRII: dobândesc valoare impersonală în context: se spune, se zice, se zvoneşte, se cuvine, se cade, se întâmplă, trebuie; *se merită. (S: subst. cu sens general: lucru/                 pron. dem. cu sens neutru: aceasta/ verb la inf., ger., supin/ prop. subiectivă)

A TREBUI: PERSONAL: are forme acordate la pers. a III-a pl.: ei trebuiau, au trebuit, trebuiră, trebuiseră, vor trebui.

VERBELE UNIPERSONALE: – au numai forme de pers. a III-a sg. şi pl.;

– se pot asocia cu un nominal în cazul N cu rol de S (nominalul este animat, dar nonuman sau nonanimat): a oua, a lătra, a ciripi, a apune, a rugini, a erupe, a se eroda, a se caria.

 

b) în funcţie de relaţia VERB – OBIECT: TRANZITIVE, INTRANZITIVE

VERBELE TRANZITIVE: acceptă asocierea cu un c.d. (cd poate fi exprimat sau poate lipsi din context): a cânta, a mânca, a găti, a scrie, a vedea, a auzi; a spune, a zice, a istorisi.

NU sunt tranzitive verbe de tipul: a se baza, a se bizui, a se supăra, a se înfuria, a conta.

Mă bazez pe Vlad./ *Îl mă bazez. – nominalul însoţit de prep. pe nu poate fi

înlocuit cu un pron pers. în Ac. (nu admite substituţia cu un clitic pron. de Ac.)

Ajut pe Vlad./ Îl ajut.

VERBELE INTRANZITIVE: NU acceptă asocierea cu un c.d.

Sunt intranzitive:

§         A FI, A TREBUI: Îmi trebuie o carte (= S.);

§         vb. copulative;

§         vb. de mişcare: El iese pe uşă.; A intrat pe geam.;

§         vb. la diateza pasivă – INTRANZITIVE PRIN PASIVIZARE;

§         vb. la diateza reflexivă (însoţite de pron. refl. în Ac.): a se gândi, a se hotărî, a se mira, a se văicări.;

§         vb. impersonale;

§         verbe precum: a plăcea, a conveni: Îmi place cartea (= S.)./ Îmi place Holograf.; Nu-mi convine salariul.

 

TRANZITIV/ INTRANZITIV: Ţin un obiect.; Ţin la tine.

VERBELE TRANZITIVE BIVALENTE: se pot construi cu 2 c.d.: a învăţa, a întreba, a ruga, a anunţa.

L-am învăţat pe Vladşah. pe Vlad = c.d. al PERSOANEI (+prep.); şah = c.d. al obiectului (c. secundar)

NU sunt tranzitive bivalente verbele: a dărui, a da, a promite.

 

c) în funcţie de particularităţile de FLEXIUNE: REGULATE, NEREGULATE, DEFECTIVE

REGULATE: nu îşi modifică rădăcina în timpul conjugării.

4 CONJUGĂRI: I. -á; II. –§á; III. -e; IV. –©, -Î

NEREGULATE: a fi, a avea, a vrea, a bea, a mânca, a sta, a lua, a da, a usca, (a la).

DEFECTIVE: sunt caracterizate printr-o conjugare incompletă – le lipsesc formele flexionare pentru anumite moduri, timpuri, persoane: a rage, a divide, a converge, a transcende, a deceda, a se sinucide, a delăsa (folosit mai ales la perf. comp.), a consta.

 

d) în funcţie de capacitatea de a constitui PREDICATUL unei propoziţii:

AUXILIAR, PREDICATIV, COPULATIV

VERBELE AUXILIARE: – ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse şi a ditezei pasive;

– au rol de instrumente gramaticale; au SENS GRAMATICALIZAT.

A FI	A AVEA	A VREA
§   Ind. viit. ant: voi fi lucrat§   Conj. perf.: să fi lucrat§   Cond.-opt. perf.: aş fi lucrat §   Prezumtiv prez.: voi fi lucrând §   Prezumtiv perf.: voi fi lucrat §   Inf. perfect: a fi lucrat §   D. pasivă (toate modurile şi timpurile)	§   Ind. perf. comp.: am citit§   Ind. viit. pop: am să citesc; aveam să citesc§   Cond.-opt. prez: aş citi §   Cond.-opt. perf: aş fi citit	§   Ind. viitor: voi merge§   Ind. viit. ant.: voi fi mers§   Prezumtiv prez.: voi fi megând §   Prezumtiv perf.: voi fi mers

 

VERBELE PREDICATIVE: îndeplinesc singure dacă sunt la un mod PERSONAL f.s. de pred. verbal.

VERBELE COPULATIVE: NU îndeplinesc singure f.s. de pred. verbal – împreună cu n.p. au f.s. de pred. nominal.

• nu apar singure, ci însoţite de n.p.;
• leagă n.p. de S – au rolul unor instrumente gramaticale de legătură;
• au sens lexical slab – pot lipsi din context: Eu sunt profesor, ea – ziaristă.
• acceptă alăturarea unui adjectiv: El este frumos./ El scrie frumos.;
• sunt intranzitive;
• nu participă la opoziţiile de diateză: El este admirat de colegi. – A ADMIRA = vb. pred., d. pasivă.

1.	A FI	Studentul este deştept./ Studenta este deşteaptă.
2.	A DEVENI	Studentul a devenit palid./ El a devenit doctor.
3.	A SE FACE	El se face bolnav. „a se preface”El se face  doctor. „a deveni”
4.	A IEŞI	El a ieşit profesor. „a deveni”
5.	A AJUNGE	El a ieşit profesor. „a deveni”
6.	A RĂMÂNE	El a rămas acelaşi. „a nu se schimba”
7.	A PĂREA	Fata pare îndrăzneaţă. – are S din clasa numelui
8.	A ÎNSEMNA	Succesul înseamnă muncă. „a semnifica, a echivala cu”

 

 

 

3. Categorii gramaticale

CONJUGAREA

DIATEZA (exprimă raportul dintre acţiune şi S gramatical); 3 diateze: ACTIVĂ, PASIVĂ, REFLEXIVĂ.

DIATEZA ACTIVĂ: – S gramatical face acţiunea pe care o suportă un obiect;

– NEMARCATĂ formal printr-un MORFEM.

Eu l-am învăţat pe Vlad şah.

DIATEZA PASIVĂ: – S gramatical suportă acţiunea pe care o face altcineva (c. de agent – poate lipsi);

– se formează cu ajutorul vb. aux. A FI + participiul vb. de conjugat;

– în trecerea de la d. activă la d. pasivă, c.d. devine S – NUMAI VB. TRANZ. AU D. PASIVĂ

Vlad a fost învăţat şah (de către mine).

§         Povestea a fost spusă de mama. – a spune: INTRANZITIV PRIN PASIVIZARE

§         *Colegele mele sunt împrăştiate. – verb cop. + n.p. expr. prin adj., P.N.

Lucrurile suntîmprăştiate prin cameră. (de copil) – verb. pred., d. pasivă., P.vb.

§         Lucrurile suntîmprăştiate, dar adunate în aceeaşi zi. – 2 acţiuni: 2 vb. pred.

DIATEZA REFLEXIVĂ: – S gramatical face acţiunea care se răsfrânge asupra lui – participă intens la desf. acţ.;

– se formează din D. ACTIVĂ + pron. refl. în Ac./ D. (fără f.s. – nu poate fi înlocuit cu un pron. pers. în acelaşi caz).

D. ACTIVĂ: El luptă contra sistemului.

D. REFLEXIVĂ: El seluptă pentru bani. (*te luptă, îl luptă)

Ex: a se gândi, a se lupta, a se teme, a se căi, a se sinucide; a-şi imagina, a-şi închipui, a-şi da seama

§         Ea se îmbracă frumos.

 

DIATEZA REFLEXIVĂ CU SENS PASIV (D. PASIVĂ CU FORMĂ REFLEXIVĂ): S. nu participă intens la desf. acţ.

Pâinea se face din făină. (de către cineva = c. de agent)

S-a mai dărâmat o clădire istorică.

Se simte miros de mâncare.

Din grabă se fac multe greşeli.

 

PERSOANA, NUMĂRUL

I.    – vorbitorul: cel care vorbeşte;

II.  – interlocutorul: cel cu care se vorbeşte;

III. – locutorul: cel despre care se vorbeşte.

MODUL (arată cum este prezentată acţiunea de către vorbitor): PERSONALE, NEPERSONALE

MODURILE PERSONALE (5):

§         INDICATIV: exprimă o acţiune reală;

§         CONJUNCTIV: exprimă o acţiune nesigură, dar posibilă; SĂ: morfem al conjunctivului

§         CONDIŢIONAL-OPTATIV: exprimă o acţiune realizabilă, posibilă sau dorită/ o acţiune ireală – la timpul perfect;

§         IMPERATIV: exprimă o poruncă, un sfat, o rugăminte;

Fă! Priveşte! Vezi! Fii cuminte!

Nu face! Nu privi! Nu vedea! Nu fi rău!

§         PREZUMTIV: exprimă o acţiune ipotetică.

MODURILE NEPERSONALE (4): NU îşi schimbă forma în funcţie de persoană – îşi pierd flexiunea de pers. şi număr.

INFINITIV, GERUNZIU, PARTICIPIU, SUPIN

 

MODUL INFINITIV: A ÎNVĂŢA

§         denumeşte acţiunea

§         forma de dicţionar a verbului;

§         modul care arată conjugarea;

§         marcat prin prep. a;    prep. este omisă:

§         în formele verbale compuse: va cânta, ar cânta;

§         în forma de IMPERATIV NEGATIV: Nu face!; Nu fi rău!

§         în construcţii infinitivale relative: N-am ce mânca.; N-am ce haine purta.; N-am unde dormi.;

§         după verbele a putea, a şti: Nu poate merge.; Ştie cânta.

§         este SINGURUL mod nepersonal care are timpuri: prezent: a învăţa; perfect: a fi învăţat;

§         poate primi forme distincte de diateză (+ GERUNZIUL) – d. pasivă: a fi învăţat;

§         poate avea S propriu (+ GERUNZIUL): Noi am plecat înainte de a apunesoarele.

§         2 forme: scurtă: precedată de prep. a/ fără;

lungă: forma scurtă de inf. + -re: apare în înjurături şi blesteme: Fir(e)-ar să fie de treabă!; Dare-ar boala-n ei!; Dormire-ai somnul de veci!;

§         2 forme: afirmativă/ negativă: A nu saluta vecinii e o impoliteţe.;

§         poate îndeplini funcţia de pred. vb. – atunci când poate fi înlocuit cu imperativul: A nu se fuma!; A se citi prospectul înainte de administrare! – exprimă un îndemn, o porucă, un ordin.

MODUL GERUNZIU: ÎNVĂŢÂND

§         exprimă acţiunea în desfăşurare/ o acţiune încheiată: Absolvind liceul, s-a înscris la facultate. ;

§         -IND, -ÎND – sufixe verbale: luând, poluând, agreând, creând, apropiind, îngenunchiind, înjunghiind, fiind, ştiind;

§         poate primi forme distincte de diateză (+ INFINITIVUL): d. pasivă: fiind găsită;

§         poate avea S propriu (+ INFINITIVUL): Venindploaia, am plecat acasă.; ploaia = S secundar;

§         2 forme: afirmativă/ negativă: Neştiind ce să scrie, a dat foaia goală.; Neştiindu-l (u = voc. de legătură), nu l-am salutat.; Neîntrebând pe nimeni…;

§         adjective provenite din vb. la gerunziu: mână tremurândă, rană sângerândă;

MODUL PARTICIPIU: ÎNVĂŢAT

§         denumeşte acţiunea suferită sau îndeplinită de un obiect;

§         suf. -s, -t;

§         NU poate primi forme distincte de diateză – doar ca SENS exprimă diateza, nu formal (lipseşte aux.): dată fixată, moment ales, roman citit;

§         2 forme: afirmativă/ negativă: nelucrat, nescris, nedescoperit;

§         există verbe care nu au formă de participiu: a rage, a converge, a divide;

§         ACORDUL: unei fete frumoase – unei fete iubite; Unei fete – iubită de toţi – i se dau flori des. – part. = atr. izolat (prin pauză, în vorbire şi prin virgulă, în scris);

MODUL SUPIN: DE ÎNVĂŢAT

• denumeşte acţiunea (ca şi INFINITIVUL);
• are o formă asemănătoare cu a PARTICIPIULUI: se formează din PART. INVARIABIL + prep./ loc. prep: de, la, după, prin, din, pe, până la, în loc de:  problemă de rezolvat/ problemă rezolvată;
• NU poate primi forme distincte de diateză;
• 2 forme: afirmativă/ negativă: de neconceput, de neînţeles;
• poate îndeplini funcţia de pred. vb. atunci când poate fi înlocuit cu imperativul: De citit!; De revăzut!;

SUBST. provenite din PARTICIPIU/ SUPIN

• SUBST. provenite din PARTICIPIU: premiatul, iubitul, rănitul, îngheţata, concentrate, derivate – nu denumesc acţiuni, ci obiecte; subst. sunt NUMĂRABILE;
• SUBST. provenite din SUPIN: fumatul, cântatul, măncatul, trezitul – subst. sunt de genul neutru, numărul singular – SINGULARIA TANTUM.

Învăţatul şi-a donat operele bibliotecii.

Învăţatul pe dinafară nu te ajută prea mult.

TIMPUL

§         INDICATIV: prezentul, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus, mai-mult-ca-perfectul, viitor I (propriu-zis), viitor anterior

§   mai-mult-ca-perfectul: exprimă o acţiune încheiată înaintea altei acţiuni desfăşurate în trecut: suf. –se: fusesem, mersesem, culesese, rămăsese, zisesem;

§   viitorul anterior: exprimă o acţiune care urmează să aibă loc după momentul vorbirii, dar înaintea altei acţiuni viitoare: Nu vom intra în sală până nu vom fi plătit biletul.

eu voi  fi ajutat

§         CONJUNCTIV: prezent: eu să ajut

perfect: eu să fi ajutat

§         CONDIŢIONAL-OPTATIV: prezent: eu aş ajuta

perfect: eu aş fi ajutat

§         IMPERATIV: –

§         PREZUMTIV: prezent: eu voi fi ajutând

perfect: eu voi  fi ajutat

§         INFINITIV: prezent: a ajuta

perfect: a fi ajutat